Ce va urma…
Azi dimineata Proconsulul s-a consultat cu guvernatorul nativ (au vorbit probabil in germana) si a trasat niste linii directoare. Probabil ca in mod deliberat a fost destul de ambiguu pentru ca bastinasul parea la consultari destul de dornic sa nu iasa din indicatii dar se misca cu teama ca sa nu greseasca. Treaba lor. Ce va urma pentru noi in viitorul apropiat? Cam asta:
- Destructurarea PSD – Pentru Stapanii Sistemului (deci si ai tarii) PSD-ul pare a fi considerat un risc prea mare. Chiar si asa slugarnic cum e, condus de papusi precum Zgonea si Dragnea, PSD-ul starneste o frica surprinzatoare. Probabil prin laboratoare se lucreaza la un partid conservator cuminte care sa preia electoratul conservator al PSD. Cam in cheia asta vad reactivarea lui Marian Munteanu.
- Refondarea PNL- Iarasi PNL-ul asa cum se prezinta acum nu este suficient de „pe linie”. „Tinerii frumosi si liberi” il vor prelua probabil in anul ramas pana la alegeri.
- Continuarea atacurilor la Biserica Ortodoxa astfel incat sa nu mai poata critica starea de lucruri. BOR va fi conditionata cu plata salariilor, cu amenintarea taierii fondurilor de la buget, cu scoaterea unor dosare pe piata, si multe altele.
- Introducerea probabil a votului electronic, chestiunea ideala pentru a transforma democratia intr-o comedie bufa. Sistemul nu mai vrea alegeri ca alea din toamna lui 2009.
Mai incolo? Dumnezeu cu mila… Solutii? Personal nu vad decat una scoasa tot de licurici in anii 50. Duck and cover! Pentru cel putin un deceniu!
Despre aliante
O categorie de afirmatii aruncate cu nebanuita usurinta dupa intrarea noastra in NATO este cea referitoare la aliantele Romaniei. Exista o piata a afirmatiilor referitoare la aliante aruncate inclusiv de oameni care trebui sa fie mai rezervati. De multe ori diverse state se trezesc aliate cu Romania atunci cand nu au nicio intentie in acest sens (ba dimpotriva…)
Prima “bomba” aruncata de Basescu a fost cea cu “axa” Bucuresti- Londra Washington (sau invers), mi se pare ca imediat dupa prima alegere in functia de presedinte. Trec peste imbecilitatea utilizarii termenului de axa (care nu avea de ce sa incante pe americani si englezi) precum si peste faptul ca britanicii nu au fost niciodata incantati de asa zisii aliati de pe malurile Dambovitei. In 2004 britanicii sustinusera extinderea la nesfarsit a UE deoarece erau incantati de faptul ca astfel nu mai era loc de adancirea cooperarii si integrarii in cadrul UE a celor 15. Buun adevarul e ca pana si loialistii pana la moarte ai fostului presedinte, purtatori de mesaje carora li se vad epoletii si dunga de la cascheta recunoasteau rateurile date de faimoasa axa (iarasi n-a existat niciodata. SUA si Marea Britanie au o relatie speciala in care nu e loc pentru o umbra de stat precum Romania de azi). Prin 2009, Romania Libera il tragea de urechi pe El Capetan pentru ca nu recunoscuse independenta Kosovo) si arata ca “axa” nu mai functiona http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/axa-lui-basescu-s-a-destramat-152876
Dupa plecarea lui Blair din Downing Street nimeni nu mai avea timp de nazbatiile lui Basescu si toata lumea uitase de Axa. Mai mult vin conservatorii si singura preocupare fata de romani vine din faptul ca nazdravanul de Neil Farrage ia voturi de la conservatori pentru ca sunt prea ingaduitori cu invazia romaneasca. Atat de tare a speriat partidele traditionale incat cand Cameron l-a felicitat pe Johannis pentru victorie nu pomenea niciun cuvant despre axa, ci doar despre problema imigratiei.
Ca tot vorbiram despre Johannis, isi instaleaza omul de incredere la carma SRI. Presa descopera ca asta scrisese cu ceva vreme in urma ca vrea o Axa Bucuresti Berlin (ca magazinul J), iar Ponta (exponent al zicalei gura bate…) . Trec peste faptul ca nemtii chiar sunt alergici la orice mentiune despre axa mai rau decat americanii sau britanicii. Mare valva in presa romana cu noua Axa ba chiar UM de la Romania Libera ne spune firoscos ca nu e cazul ca Johannis sa dea alianta cu SUA pe Germania sau la nevoie facem o axa Bucuresti Berlin Varsovia (sau invers J).
Acuma s-a vazut ca Germania l-a primit pe Johannis ca pe un exponat interesat care a venit cu vorbitorii de germana la pachet (Dan Mihalache, Lazar Comanescu) darGermania e tara serioasa care nu s-a lasat impresionata de faptul ca niste bastinasi din estul Europei vorbesc germana. Mai mult, dupa aceea a aparut pitbullul Germaniei, Olanda, care ne-a trimis sa ne vedem de treaba ca oricum nici de UE nu eram buni de cand am intrat.
Intre timp dl Baconschi, fost ministru de externe, despre care se spune ca si-a pierdut mandatul din cauza unui post pe blog scris de unul din postacii sai, scrie un articol in care se rafuieste cu “izolationistii” de tip vechi (pe care insa i-a tolerat cat era ministru) si spune ca Romania trebuie sa joace cu Polonia si sa aiba un parteneriat cu Turcia. In ceea ce priveste parteneriatul cu Polonia are dreptate, si Presedintele Johannis s-a deplasat la Varsovia.
http://www.contributors.ro/cultura/de-la-izolare-la-intredeschidere/
Sa vedem ce va iesi de aici. Intre Romania si Polonia (ma refer la oficialitati si servicii) a existat o raceala continua incepand din anii 70 cand Varsovia juca cu Moscova, ia Bucurestiul incerca sa mearga pe drumul sau (dovedit infundat). Ulterior anii 80 nu au aranjat datele iar in anii 90 Varsovia era tara lui Walesa si Ioan Paul al II lea care nici nu voia sa stie de tara lui Ion Iliescu (inclusiv pe mandatul lui Emil Constantinescu am suportat stigmatul aruncat pe Romania in timpul lui Iliescu).
Repet, sa vedem ce va iesi, in fiecare dintre cele doua state exista resurse mari de mefienta si dispret fata de cealalta.
Turcia insa e o alta istorie. In perioada lui Ozal Turcia a incercat o politica de deschidere spre Balcani (in special Croatia si Romania), Caucaz si Asia Centrala. Dupa criza din 1998 si venirea la putere a lui Erdogan, Turcia, stat NATO a devenit cel mai mare suporter al Rusiei in special in chestiunea Marii Negre (care nu e lac rusesc, ci condominium ruso-turc) si care are clar ca prioritate taierea unei zone de influente in Orientul Mijlociu. Turcia nu e in niciun caz interesata de o alianta cu potential anti-rus si in niciun caz de o alianta cu Romania considerata o putere minora care a intrat pe nedrept inaintea Turciei in UE. In plus, Erdogan nu uita faptul ca Basescu a propus parteneriatul privilegiat UE-Turcia ca alternativa la calitatea de membru al UE. Apropos, actuala administratie prezidentiala si actualul guvern ce cred despre asta?
In principiu orice autor de texte poate declara orice. Cand insa declaratiile vin de la oameni politici, cred ca trebuie sa ne ingrijoram. Si asta deoarece acum avem imaginea unei Romanii izolate, dependente de relatia bine definite de Basescu cu Marele Licurici, fara niciun alt aliat in Europa.
Basescu a fost baiat silitor si cu licuricii pe care-i considera mai mici (si aici ma refer la große Leuchtkäfer, puneti mana pe germana, baieti si fete) in special in ceea ce priveste masurile de austeritate. Germania continua insa sa ne considere nedemni de a intra in UE. Repet jegul deversat de ambasadorul olandez (ramas nesanctionat de autoritatile romane) este ceea ce se numeste intr-un anumit limbaj convingerea intima a vestului Europei inclusiv a Germaniei despre Romania.
Ce a fost in 2014
2014 a fost un an interesant in care s-au petrecut evenimente spectaculoase si in care s-au declansat procese care vor deveni stirile de maine. In opinia mea cele mai importante evenimente (pe plan international) sunt:
1) Caderea lui Ianukovici si invazia rusa a Ucrainei – in opinia mea asta e o ultima incercare a lui Putin de a salva ce se poate salva din Imperiul rus. O revenire a Rusiei la puterea, influenta si statura din anii 1950 – 1970 sunt excluse. George Friedman, fondatorul Stratfor are o caracterizare geniala a situatiei ruse: „Imperiul nu va reveni, chiar sub un lider care s-ar vrea Stalin dar e doar un Brejnev mai prezentabil” (Better dressed Brezhnev).
Atentie: asta nu e neaparat linistitor pentru Romania; Rusia continua sa aiba vaste retele de influenta in R. Moldova si statele vecine noua si prieteni influenti in Germania si la Bruxelles. Greu de vazut impactul acestei zvacniri ruse pentru noi. Nu trebuie uitat ca Romania, din secolul XIX incoace a respirat doar cand Rusia era efectiv la pamant (dupa razboiul Crimeei si dupa primul razboi mondial).
Mi-e greu sa intrevad o eclipsa rusa pe termen lung, desi Rusia are probleme uriase in Ucraina si Caucaz, lupta sa-si mentina influenta in Asia Centrala iar prietenia sa cu chinezii devine o subordonare tot mai greu mascata. Oricum orice miscare a Romaniei trebuie sa ia in considerare impactul miscarilor ruse.
2) Mai departe oarecum de noi dar cu posibil impact pe termen mai lung este aparitia Statului Islamic (din Irak si Levant) in Orientul Mijlociu. Desi a aparut pe ruinele Al Qaeda, ISIS nu e nici o organizatie terorista (cum a fost Al Qaeda si cum era Organizatia pentru Eliberarea Palestinei in anii 70) nici un actor statal. ISIS este un actor care ameninta ordinea din Orientul Mijlociu si, de aici, a intregii lumi. ISIS ameninta statele arabe care sunt de fapt creatii europene de dupa primul razboi mondial (daca vreti mai multe detalii, cititi aici http://en.wikipedia.org/wiki/Sykes%E2%80%93Picot_Agreement ); inchipuiti-va ca tot spatiul dintre Egipt, Iran, Turcia inclusiv Peninsula Araba, a devenit o gigantica tabla de joc fara reguli clare, in care orice este permis. Israelul are o coerenta interna mai mare decat orice stat arab insa si statul israelian are probleme proprii astfel ca va trebui sa se confrunte cu provocari noi, care nu existasera anterior.
Cum spuneam asta e mai departe de casa insa stiu eu, in 10 ani s-ar putea sa ne trezim cu vreo suta – doua de mii de refugiati arabi in Romania. . . Care va fi impactul lor asupra societatii noastre?
3) Miscarea SUA de reorientare spre Asia. Aici recunosc ca am urmarit mai putin procesul insa e clar ca SUA se pregatesc de un nou razboi (rece, speram) in Asia contra Chinei. SUA vor avea de facut fata unui adversar care a prins gustul puterii, intoxicat de succesele obtinute in ultimele decenii, plin de bani si cu un anumit prestigiu in regiune (nu universal, voi reveni poate in 2015).
Iarasi pentru Romania e o chestie care ar trebui sa ne dea de gandit. In definitiv clasa politica de la Bcuresti a legat destinul nostru de cel al SUA, ignorand in mod periculos nu doar Rusia ci si Germania…
4) De departe cea mai spectaculoasa miscare de la finele anului este anuntul facut in paralel de Obama si Castro (Raul) referitor la reluarea relatiilor diplomatice dintre SUA si Cuba. In opinia mea este o miscare mai ampla prin care SUA incearca sa-si restabileasca autoritatea in emisfera vestica.
In definitiv atat Asia cat si Ucraina sunt departe de casa iar principalele amenintari directe pentru SUA provin din America Latina. Relatia SUA cu regiunea a fost complexa :). Ca sa citez un aforism atribuit unui dictator mexican: Sarmanul Mexic, atat de departe de Dumnezeu si atat de aproape de Statele Unite! In definitiv orice stat de langa un imperiu poate inlocui cele doua nume si obtine o descriere a propriei situatii.
Restabilirea relatiilor diplomatice cu Havana este doar un prim pas spre destramarea coalitiei de stanga, ALBA (Cuba, Venezuela, Nicaragua, Bolivia, Ecuador) care risca sa se transforme intr-un concurent pentru SUA. Dupa dezghetul in relatiile americano-cubane, Venezuela adusa in genunchi de scaderea pretului la petrol si lipsita de figura carismatica a lui Chavez va fi urmatoarea pe lista (de fapt eu sunt convins ca americanii au deja un plan pentru reincalzirea relatiilor in care morcovii nu vor lipsi deoarece betele nu au functionat…) Singura problema care va ramane va fi Nicaragua, transformata intr-un cap de pod al Chinei in emisfera vestica. Sincer nu cred ca americanii vor inghiti aceasta situatie pentru multa vreme. Sa urmarim atent titlurile din presa internationala in 2015…
In definitiv SUA nu au putut ignora crearea unui bloc care includea toate statele la sud de Rio Grande CELAC creat cu intentia de a limita influenta SUA in regiune
http://en.wikipedia.org/wiki/Community_of_Latin_American_and_Caribbean_States
In prezent nu mai exista actori statali care sa ameninte influenta SUA in regiune dar provocarile cele mai mari vin din partea marilor carteluri criminale transnationale care paraziteaza sau chiar au fuzionat cu aparatele de stat de la sud de Rio Grande si din migratia orientata spre SUA dinspre America de Sud si Caraibe, perceputa de catre o parte importanta a establishmentului intelectual si politic din SUA drept o amenintare. Cum spuneam e interesant de urmarit.
Nu cred ca voi mai scrie in anul asta asa ca doresc tuturor care intrati pe blog un an 2015 cat mai bun!
Vizita dnei Nuland – Nimic nou sub soare
Dna Nuland, asistent al Secretarului de Stat Kerry pentru afaceri europene si eurasiatice vine la Bucuresti ca sa discute cu autoritatile intarirea statului de drept in Romania.
Pe vremuri era mai simplu.
Citam din Descrierea Moldovei a lui Cantemir: „Scoaterea sau maziliea Domnilor Moldovei se urmează mai într’acestaș chip. Când hotă¬răște Vizirul ca să scoată pe Domn din scaun și dobândind la aceasta voe dela Împăratul prin Talhiș, atuncea foarte se păzește la taină și nu spune nimănui ca să știe (…) orânduește Vizirul pe un Capigi-bașa ca să aducă Domnului fermanul și să-l ducă pe dânsul la Țarigrad; iară Domnul cel nou trimete cu Capigi-bașa pe unul din slugile sale, cu cărțile și cu poruncile sale către caimacami c’o scri¬soare osebită către toată boerimea. Iară lui Capigi¬bașa, i se mai dau și alte două fermanuri Îm¬părătești unul către Domn și altul către Caima¬cami acei orânduiți de Domnul cel nou.
Fermanul acela care este către Domn, obișnuește să fie cu aceste cuvinte: „Pre alesule dintre Domnii cei ce cred în Mesia și mai vrednic dintre cei mai mari din poporul lui Isus; (pentru că Dom¬nilor celor maziliți li se dă tot acelaș titlu, ca și celor stăpânitori); carele ai fost mai nainte Domn al Moldovei, sfârșitul tău să fie fericit. Ajungând la tine porunca întru tot prea luminatei Îm¬părăteștii noastre măriri, căreia toată lumea este ascultătoare, să-ți fie știut; că tu prin trân¬dăvirea ta la slujbele noastre și prin lenevirea la împlinirea poruncilor măririi noastre cei Îm¬părătești, te-ai făcut vinovat a tot felul de pe¬depse și canonisiri (Câte odată se adaogă și pedepse de moarte). Însă fiindcă îndurarea și mila noastră este nemărginită asupra ta; pentru aceea am poruncit ca să ți se ia domnia și în locul tău să se pue pe (N); deci tu fără a mai zăbovi un ceas, sau o clipeală, să te ridici cu toată casa ta, cu slugile și cu averea și să vii la pragul Porții Împărăției noastre, ci-i întru tot luminate. Și te ferește să nu gândești sau să urmezi într’alt chip. Și crede iscăliturei noastre cei sfiinte. Dată la Țarigrad: anul (N) luna (N)”.
Era mai simplu atunci ca era unul singur care trebuia mazilit. Dar si Imperiul otoman avea subtilitatile lui. Daca domnul mazilit se facea simpatic, capugi- basa nu mai citea in public firmanul de mazilire…
Adevaratele dezvaluiri…
Scandalul starnit de Edward Snowden pare sa se stinga, iar autorul dezvaluirilor “beneficiaza” de azil politic in Rusia lui Putin, undeva intre Petersburg si Vladivostok (nu vom sti niciodata ce l-a determinat sa-si dea foc la valiza la modul asta atat de stupid).
Sincer nu am inteles de ce a iesit taraboiul asta… Supravegherea tuturor comunicatiilor de catre SUA era cunoscuta inca din anii 90. Reteaua Echelon, era capabila inca de atunci sa intercepteze orice comunicatie telefonica, e-mail, radio. De asemenea, despre NSA (National Security Agency) s-a auzit cam in aceeasi perioada.
Chestiunea era cunoscuta de publicul larg de pretutindeni nu doar de un grup misterios de « initiati »: uitati aici un film facut in 1998 cu Will Smith si Gene Hackman (a rulat la noi la cinema si la televiziuni) care atinge exact subiectul respectiv
http://www.imdb.com/title/tt0120660/?ref_=sr_1
Daca nu aveti timp sa-l cautati uitati aici rezumatul :
http://en.wikipedia.org/wiki/Enemy_of_the_State_(film)
Dupa parerea mea, adevaratele revelatii aduse de Snowden sunt sumele imense alocate din bugetul SUA pentru serviciile de supraveghere, numarul imens de agentii guvernamentale si firme private implicate in combaterea terorismului (si-n spionajul conex acesteia). Chiar si pentru un stat de marimea SUA cifrele sunt incredibile. Le aveti in sinteza de mai jos de pe contributors asa ca dau doar cateva: in lupta contra terorismului in SUA sunt implicate 1271 organizaţii guvernamentale şi 1931 companii private. 854.000 de persoane au autorizatii de a lucra in aceste activitati (echivalentul ORNISS in Romania). Bugetele sunt de ordinul a miliarde de dolari…
http://www.contributors.ro/global-europa/america-strict-secreta-%e2%80%93-bugetul-ascuns/
Si-n acest caz problema era cunoscuta cel putin de catre mass media din SUA dar Snowden a dat cifre exacte (nu cred ca el stie chiar totul).
Dincolo de intrebarile legitime ridicate de autorul articolului din Contributors, referitoare la eficienta acestui conglomerat, mi-am amintit de o carte de acum 27 de ani care redevine brusc actuala.
In 1987 profesorul Paul Kennedy a publicat o carte care a facut mare zgomot numita The Rise and Fall of the Great Powers (Ascensiunea si declinul marilor puteri). Atat de mare a fost impactul ca si in Romania lui Ceausescu s-a auzit de ea; mai mult, revista Lumea a publicat fragmente traduse in limba romana.
Teoria lui Kennedy poate fi rezumata astfel: forta marilor puteri poate fi masurata doar prin comparatie cu altele, ascensiunea unei mari puteri depinde de existenta unor resurse suficiente si de un model economic durabil capabil sa furnizeze aceste resurse.
Principala amenintare pentru statutul de mare putere al unui stat sunt declinul relativ (scaderea, in special economica in comparatie cu alti competitori) si ceea ce autorul numeste in engleza imperial overstrech (as traduce cu extinderea excesiva). Altfel spus resursele necesare pentru mentinerea statutului de mare putere nu ajung atat pentru mentinerea unui sistem militar puternic si pentru o societate prospera.
Kennedy isi exemplifica teoria cu exemplele marilor puteri europene din perioada 1500 – 1945 (Franta, Marea Britanie, Austria).
Detalii si aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Rise_and_Fall_of_the_Great_Powers
Teoria lui a fost criticata, chiar a aparut un articol in care un autor explica de ce Kennedy a gresit in cartea sa.
Altii au sustinut ca teoria lui Kennedy s-a verificat doar pentru URSS, care s-a prabusit si pentru ca a cheltuit prea mult pe inarmare, in timp ce SUA ar fi reusit sa evite aceasta capcana. Ma rog asta era in 1991 cand SUA era liderul incontestat al planetei.
Revenind la cifrele dezvaluite de Snowden ma intreb daca vom combina miliardele date NSA, CIA si tuturor celorlati cu fenomene economice din SUA precum dezindustrializare, scaderea productivitatii, mentinerea competitivitatii in domeniul creatiei doar prin legi draconice ale dreptului de autor (a se vedea litigiul dintre Apple si Samsung) parca avem tabloul descris de Paul Kennedy. Apropos, bugetele dezvaluite de Snowden nu mentioneaza cifrele pentru Department of Defense altfel spus costurile pentru mentinerea angajamentelor militare „clasice” ale SUA pe toate continentele, situatie deja existenta in 1987 cand Paul Kennedy a publicat cartea…
Pentru noi, care avem SUA drept principal aliat sunt situatii care ar trebui sa ne dea de gandit. Actuala administratie mentine angajamente gen scutul antiracheta dar daca o viitoare administratie va considera ca nu-si mai poate permite un astfel de program? Care va fi impactul asupra Romaniei?
PS. Nu cred ca au motive de a exulta chinezii (cum au facut aici: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Rise_of_the_Great_Powers ).
Nu avem idee despre cheltuielile lor pentru ca nu au aparut scurgeri similare dar China pare sa se indrepte spre probleme similare odata cu aparitia concurentei pe piata productiei ieftine pentru export, scaderea si imbatranirea previzibila a populatiei si costuri strict secrete dar gigantice fara indoiala necesare pentru fortele armate si celelalte gadgeturi considerate indispensabile statutului de mare putere (program spatial, angajamente in strainatate)…
Liniste! Vorbeste Poarta!
Ma rog, una dintre ele. Guido Westervelle, Mare Vizir al Germaniei, ne da instructiuni:
|
|
Bucureşti, 30 iul /Agerpres/ – Ministrul de externe german, Guido Westerwelle, a declarat luni, după anunţarea rezultatelor preliminare ale referendumului pentru destituirea preşedintelui Traian Băsescu, că face apel la toate forţele politice din România să înţeleagă referendumul ca pe o şansă a unui nou început din punct de vedere politic, informează un comunicat al ambasadei Germaniei la Bucureşti. ‘Fac apel la toate forţele politice din România de a înţelege rezultatul referendumului, care începe să se contureze, ca pe o şansă a unui nou început din punct de vedere politic. În pofida tuturor dezacordurilor existente, acestea vor trebui să regăsească acum calea către o colaborare constructivă în interesul României şi al cetăţenilor români’, apreciază şeful diplomaţiei germane. De asemenea, se mai menţionează în comunicatul citat, Guido Westerwelle crede că ‘diferenţele de opinie trebuie clarificate şi soluţionate în cadrul procedurilor şi instituţiilor democratice’.AGERPRES/(AS-Florin Ştefan) Redactori: /fls/fls | ID: 2741967 | Data: 2012-07-30 17:26:11 | Slug: Germania-referendum-politic |
Cum s-ar traduce asta? Eu as spune asa: „Gata, bai aborigenilor v-ati jucat destul, acuma treceti frumos in rand si impacati-va ca avem alte treburi in Gross Deutschland, pardon UE”.
Ca nu se spune cum s-ar putea cineva reconcilia cu un personaj care face spume la gura, care deja zangane catusele la rivalii lui si care inlatura cu un gest 7 milioane de voturi impotriva lui, nu mai comentez.
Ăsta e din aceeaşi familie politică cu PNL-ul dacă nu ştiaţi. Staţi sa vedeţi când încep tovarăşa Merkel şi ceilalţi.
Politichie – Românii şi Înaltele Porţi
Ei, ca să vezi păţanie! Când am postat data trecută mă pregăteam pentru un an fără mari evenimente până la alegerile locale. Aşteptam frumos rezultatele recensământului (detaliate, nu porţia aia care ni s-a servit) şi voiam să le comentăm împreună pe blog.
De fapt nici nu aveam de gând să scriu despre politica românească. Pentru o ţară care şi-a pierdut suveranitatea (deşi este lăsată să se joace cu instituţii şi însemne naţionale) faptul că a plecat Gigel şi a venit Ionel nu schimbă datele fundamentale ale problemei. Parcă pe la anii 1600 faptul că era mazilit Antonie Vodă din Popeşti şi se suia pe tron Grigore Vodă Ghica interesa prea mult talpa ţării? Nu, de-aia evenimentul n-a lăsat vreo urmă în istorie, iar 99,99% dintre eventualii cititori se întreabă pe bună dreptate cine-s ăştia!
Desigur, există (acum ca şi atunci) o mulţime de cetăţeni cu interese directe legate de schimbarea de regim şi pentru care schimbarea sau menţinerea acestuia sunt chestiuni legate de viaţă şi de moarte (sau de parale, chestie de importantă cel puţin egală).
Iată însă că INS-ul m-a lăsat cu ochii în soare, iar circul politic românesc e la intensitate maximă aşa că hai să ne dăm şi noi cu părerea, că românul tot e născut părerolog.
Datele le cunoaşteţi nu le mai trec aici şi probabil că aveţi şi opinia despre referendum gata formată aşa că vă propun un alt exerciţiu, un excurs în istoria recentă a ţării noastre.
Este aproape axiomatic faptul că România (şi formele statale anterioare) a stat foarte puţin timp pe picioarele ei. Mereu era cineva „deasupra” care făcea şi desfăcea guverne, alianţe şi dregătorii. Din câte ştim, în general stăpânilor noştri nu le plăcea România şi nu se prăpădeau după reprezentanţii noştri. Chestie de gust, însă în general, România era importantă în socotelile lor şi nu consideau că trebuie să o lase preopinenţilor. După independenţă, Înalta Poartă s-a mutat la Viena (deşi noi în frunte cu Carol I visam la Berlin), Paris, Berlin şi după aia la Moscova.
Din 1990 ne-am trezit nu cu o Poartă nouă, ci cu mai multe (multipla jurisdictie cum frumos spune dna Mungiu Pippidi cand isi intoarce fata catre bastinasii din Romania). Doar conducător român sa nu fii că nu mai ştii unde să baţi temenele mai adânci. Prima şi cea mai Sublimă e la DC pe malul Potomacului. Vin apoi cele două de pe continentul European, Bruxelles-ul (asta e aia oficială) şi apoi aia neoficială dar mai aspră cea de la Berlin. Cum spuneam doar lider român să nu fii, mai ales dacă-ţi cauţi legitimitatea. Unde să baţi temenelele? Hai că la DC te mai rezolvi un pic cu ambasadorul lor de la Bucuresti.
Dar la Bruxelles, cu cine să discuţi? Van Rompuy nu prea are faţă de Sultan, Barroso, mda dar nu e chiar Marele Şef, nenea ăla, Schulz, abia e instalat Preşedinte la Parlament şi în doi ani îşi termină mandatul. Un coşmar experimentat şi de şefii diplomaţiei unor state adevărate, cum ar fi Kissinger, care spunea că nu ştie pe cine să sune la telefon când vrea să consulte Europa. Mai pe înţelesul nostru e ca şi cum în perioada comunistă un prim secretar din ţările frăţeşti s-ar fi dus la Kremlin iar acolo nu ar fi niciun Prim Secretar ci doar o liotă de membri ai Biroului Politic.
Buun cred că asta a simţit premierul nostru, Ponta, când s-a dus să-i fie recunoscut caftanul. Între timp, la Berlin Frau Merkel, a spus că vrea ordnung und disziplin, ce e cu această schweinerei in Wallachei? Nasol momentu pentru premier. S-a dus la Poarta greşită şi tot ce a obţinut a fost un fel de caftan provizoriu cu numeroase condiţii.
Istoria română din secolul trecut înregistrează două vizite în care conducătorii şi-au executat politic rivalii după ce au obţinut binecuvântarea stăpnirii:
În ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu, conducătorul statului se duce frumos la Hitler pentru a-i cere să-l ajute în disputa cu Horia Sima. Antonescu avea un sprijin serios în Germania, Wermachtul. În rest, toţi ştabii de la NSDAP erau de partea lui Sima din motive de ideologie. Sima, care fusese invitat să participe la discuţii, a rămas acasă şi a fost pus pe făraş în scurtă vreme, iar Antonescu a rămas lider necontestat pentru următorii trei ani şi jumătate.
Intalnirea este povestita in „Delirul” lui Marin Preda, care il ridica in slavi pe Antonescu pentru faptul ca a indraznit sa strige la Hitler. Asa o fi fost, dar tot o confirmare a unui vasal de catre suzeran a fost si asta in cele din urma.
O a doua vizită, învăluită într-un mister şi mai mare deoarece nu există acces la arhive şi bănuiesc că nici când se vor „deschide” nu vom afla mai multe este vizita lui Gheorghiu- Dej la Stalin când a reuşit să obţină aprobarea Stăpânului pentru a lichida „devierea de dreapta”. Majoritatea românilor o cunosc din romanul lui Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni” sub forma unei povestiri a lui Gheorghiu Dej către un scriitor prieten al regimului. Preda spune că Dej, căruia-i era frică de faptul că urma să fie expus ca trădător de Ana şi gaşca ei s-a dus la Stalin şi i-a spus că tovarăşa Ana se opune colectivizării, nerespectând deciziile Curţii Constituţionale, pardon, deviind de la linia Partidului. Atunci Iosif Visarionovici ar fi spus „kakaia deviaţia?” şi i-ar fi spus să lichideze acest grup deviaţionist într-o şedinţă lărgită a Biroului Politic.
Mai puţin cunoscută dar la fel de savuroasă este versiunea povestită de Titus Popovici în „Cartierul Primăverii”. Popovici spune că Dej l-ar fi mituit pe secretarul lui Stalin, Poskrebâşev pentru a avea acces la Tătuca. Stalin l-ar fi primit pe Dej cu rânjetul pe buze dar i-ar fi dat în cele din urmă caftanul.
Ponta nu prea a avut succes. Tot ce a obţinut a fost un fel de amânare (deja după câteva zile i s-a adus aminte că Poarta aşteaptă răspuns) şi un fel de recunoaştere a situaţiei prin convorbirile pe care le-a avut la Cotroceni cu trimisul Porţii celei mari.
Povestea continuă dar măcar un lucru s-a schimbat faţă de vremile anterioare, stăpânii de azi nu te mai scurtează de un cap, nici nu te trimit în lagăr. Cel mult te fac de cacao şi te exclud din politica „mare”. Nu e o problemă în definitiv geme Parlamentul European de politicieni trecuţi pe linie moartă… Trăiască Europa, una peste alta…
quovadisromania 