Tag Archive | Decembrie 89

Intrebarile mele despre Revolutie…

Gata nu va mai plictisesc cu amintirile mele de la Revolutie, am patit ca Proust mi-am adus aminte de atmosfera de dinainte de 89 si nu m-am mai putut opri.

Nu stiu daca atunci sau in anii care au urmat am ramas cu cateva intrebari la care niciodata nu am avut raspuns. Mai mult, constat ca nimeni nu le pune in discutie in spatiul public desi sunt convins ca raspunsurile la ele nu ar fi lipsite de interes. Sa incepem:

– care a fost rolul statelor vecine in evenimentele din decembrie 89? Au aparut destule materiale inclusiv ale unor ofiteri in rezerva din Securitate si Armata despre rolul URSS si al Ungariei in evenimente (inclusiv in perioada de dinaintea caderii lui Ceausescu) si imediat dupa aia dar nu s-a spus aproape nimic despre rolul Iugoslaviei. Recent Radu Tudor a publicat un interviu cu fostul sef al serviciului Armatei Romane, vice amiralul Dinu, care reaminteste avertismentul transmis de omoogul iugoslav referitor la planul de declansare al unor tulburari in zonele de frontiera. Se ignora insa faptul ca pana in 22 decembrie informatiile despre Timisoara au fost transmise aproape exclusiv prin intermediul Tanjug agentia de presa iugoslava.

De asemenea in 21 decembrie Radio Europa Libera in limba romana a difuzat o stire conform careia Radu Balan primul secretar de la Timisoara urma sa se intalneasca cu revolutionarii la Varset, in Iugoslavia. Nu am vazut nimic despre aceste chestiuni in niciunul din documentarele sau evenimentele despre 89. Erau iugoslavii utilizati in rol de intermediari (cum au fost utilizati ungurii)? Au avut si o agenda proprie (tot ca ungurii)?

– care era planul URSS pentru Romania? Se vorbeste enorm despre reactivarea vechilor agenti precum Militaru, Kostyal si ultimul pe lista cu voia dumneavoastra stim noi cine :)… dar se ignora faptul ca URSS in ultimii ani utiliza basarabeni in relatia cu Romania.

De exemplu Mihai Popov, ulterior ministru de externe al R Moldova a fost diplomat sovietic in post la Bucuresti. Eu banuiesc ca Gorbaciov avea intentia de a tine Romania aproape in sfera de influenta a URSS (a se vedea tratatul din aprilie 1991 dintre Romania si URSS) cam cum doreste (dorea) sa tina Putin Ucraina, pe post de zona de tranzitie intre Occident si Rusia (URSS).

Nu avem informatii clare in acest sens si probabil nu vom mai avea cateva decenii dar istoria Rusiei (inclusiv in avatarul sau sovietic) este cea a cautarii unei zone de siguranta prin care sa evite contactul direct cu potentialii adversari. Atunci in devembrie 89 era clar chiar si pentru Gorbaciov ca Polonia urma sa treaca ireversibil in zona occidentala de influenta, la fel Ungaria si Cehoslovacia. In conditiile astea, Romania era o compensatie relativ satisfacatoare (venea la pachet cu Bulgaria)…

– Care a fost rolul serviciilor occidentale in evenimente? Din documentele publicate pana in prezent rezulta ca americanii nu ar fi considerat Romania o prioritate, lasand cale libera rusilor. Documentele nu dau insa decat imagini de la nivelul de varf al administratiei. La nivel „de lucru” de exemplu al statiilor CIA din Europa de Est nu a aparut nimic. Daca adaugam faptul ca in 1990 la conducerea statiei CIA din Bucuresti a fost numit un personaj condamnat ulterior de doua ori (!) pentru spionaj in favoarea rusilor, Nicholson, tabloul se complica.

Un alt serviciu despre ale carui activitati nu stim nimic in perioada respectiva este cel al Germaniei. Sigur, oamenii erau ocupati in DDR, care intrase in ultimul an al existentei sale insa ofiterii de contrainformatii care au vorbit despre situatia de dinainte de 89 sustin ca serviciul german era unul din cele mai active in Romania (a se vedea marturia unui ofiter de Securitate citata de Alex Mihai Stoenescu in Istoria Loviturilor de Stat din Romania). DIn nou tacere deplina asupra eventualelor actiuni ale oamenilor de pe teren…

– Se vorbea mult in primul deceniu de dupa Revolutie despre „agresiunea electronica”: tinte false aparute pe ecranele radarelor, conversatii receptionate de armata in limbi straine, cu scopul de a spori confuzia armatei. Cine era responsabil? Banuiala mea e ca erau sovieticii insa niciodata nu s-a dat un raspuns convingator.

– Asta e mai mult asa ca sa fie… Cine au fost teroristii? E interesant de urmarit istoria raspunsurilor date la aceasta intrebare de-a lungul timpului. De la „arabi in slujba lui Ceausescu” la „securisti in slujba lui Iliescu” avem toata gama de raspunsuri. Banuiala mea e ca au fost in special oameni din servicii, utilizati de noua putere.

Amintiri de acum 25 de ani – a cazut

Intre 18 decembrie ora pranzului si 21 la ultimul miting al lui Ceausescu am stat si am ascultat toate posturile de radio de limba romana mai putin desigur Romania 1 (Romania Actualitati) la mine acasa cu rudele si cu prietenii lui tata. Vorbeam despre caderea apropiata a comunismului despre sperantele noastre iar in casa mirosea a cafea buna (mama decisese ca nu mai e cazul sa faca economie la cafea) si tigari. Cum spuneam vemea era foarte calda pentru decembrie. Pe strada am iesit putin dar lumea incepea sa scuture oarecum neincrezator corsetul de teama si frustrari.

Pe 21 eram doar cu tata care imi povestea amintirile lui din campania electorala din 1947 cand vazuse doi membri ai Partidului National Liberal batuti la sange de comunisti. Tata avea 9 ani atunci, bunicul murise la Stalingrad, iar bunica tipa la el si la cei trei frati ai lui si le spunea sa nu se indeparteze prea mult de casa.

Au avut loc cuvantarile de la miting, imi amintesc de cea a unui tanar utecist, (chiar as fi vrut sa stiu dupa aia ce o mai fi facut) dupa care a inceput Ceausescu. Cand s-a intrerupt cuvantarea si a inceput manifestatia din Piata Palatului mi-a fost clar ca poate sa scoata si mama armatei ca nu mai poate ramane la putere. In seara aia de 21 decembrie, inclusiv Radio Moscova l-a inferat (asa cum doar Radio Moscova stia sa faca).

In dimineata de 22 impreuna cu doi prieteni ne-am sfatuit sa scriem Jos Ceausescu pe ziduri si sa incercam sa dezmortim orasul nostru adormit. M-am intors acasa si am dat radioul pe Romania 1 care dadea cantece despre partid si popor. Dupa ce s-a anuntat sinuciderea lui Milea radioul dadea un cantec enervant si cretin chiar si pentru standardele ceausismului tarziu: pentru partid, pentru popor, pentru iubitul conducator” iar la un moment dat o crainica (a ramas multi ani dupa aia la microfon) anunta ca fortele de ordine trebuie sa faca diferenta intre provocatori si cetatenii indusi in eroare de acestia. Cand l-am auzit pe Dinescu am simtit o senzatie de usurare pe care nu cred ca o voi mai resimti vreodata in viata. Am urlat la geam: A fugit criminalu” si iar m-am intalnit cu prietenii.

Ne-am dus in barul local unde se strangeau toti decreteii care venisera de la Bucuresti (dar si din Cluj) de la facultati si cei care ca mine si ca Marian (unul din cei doi prieteni) nu intrasem inca. Am strigat din nou cu toata puterea bai, a fugit Ceausescu si aia stateau ca curcile bete si nu indrazneau sa se bucure. In cartier lumea se uita la noi si iar nu indraznea sa sara in sus. Asta m-a decis sa intru in casa unde ne-am uitat la televizor pana in ziua de 23.

De pe ziua de 23 am inceput sa am banuiala unor aranjamente si a faptului ca asistam la un spectacol prost. De la faptul ca toti trageau in „clanul Ceausescu” si nimeni nu spunea nimic despre sistemul comunist am inteles pe la sfarsitul anului cam care era linia. Dupa aia in ianuarie impresiile au devenit certitudini iar in 29 ianuarie 90 toate iluziile au fost spulberate. Asta insa apartine altei epoci despre care poate voi vorbi la anul.

Amintiri de acum 25 de ani – „a inceput”

Intre 15 si 18 decembrie 1989 am fost la Bucuresti pentru a rezolva diverse chestii ramase in suspensie dupa ce venisem din armata. Am stat la niste cunoscuti unde nu indrazneam sa le cer sa ascultam Europa Libera (iar ei nu au vrut sa asculte de fata cu mine dintr-o prudenta care era norma de comportament atunci) iar duminica dupa amiaza am luat trenul si m-am intors la noi in provincie.

Pe 17 dimineata m-am dus la Agentia de Voiaj CFR de langa Gara de Nord. Am ajuns acolo si unde ma asteptam sa nu fie nimeni la unul din ghisee era o coada uriasa. Cum spuneam habar nu aveam despre ce se intampla in tara. Eram uimit ca in perioada aia moarta poate sa fie coada la bilete si-l intreb pe ultimul de la coada, conform ritualului bunelor maniere de la cozi: Nu va suparati pentru ce destinatie stati la coada? Cei 20 de insi care erau la rand se intorc ca electrocutati spre mine si se uita urat dar nu au spus nimic. Ultimul de la coada se balbaie si spune „pentru directia Timisoara”. N-am de lucru si raspund „ia uite si nu da bilete?” cei 20 de insi de la coada nu avut nicio indoiala ca eram vreun provocator mi-am dat seama dupa aia. Ma duc la ghiseul unde cumparam bilete pentru trenurile spre casa cumpar si plec insotit de privirile pline de ura ale celor carora nu li se vindeau bilete spre Timisoara.

Am ajuns in seara de 17 si nici atunci nu am ascultat Europa Libera. In dimineata de 18 tata se pregatea sa mearga la serviciu si prietenul lui de la ziarul local il suna si -l invita la o cafea la el acasa. Acolo-i spune ca oamenii de la Securitatea din oras si cei de la unitatile militare au primit alarma (Radu cel Frumos, era parola) si e clar ca regimul are zilele numarate. De atunci pana pe 25 decembrie am stat cu urechea lipita de aparatele de radio (ascultand inclusiv Radio Moscova :)).

Pana pe 18 totul era la ralenti in asteptarea exploziei. De atunci pana de Craciunul din 89 am asteptat deznodamantul revoltei. Despre asta intr-un post ulterior.

Amintiri de acum 25 de ani – asteptarea

Acum 25 de ani asteptam sa pice regimul Ceausescu. N-am mai trait in viata mea o astfel de stare. Totul era blocat, pana si natura a parut in perioada aia de noiembrie- decembrie sa fie nemiscata. In fiecare zi acelasi cer plumburiu si frig relativ fara prea multe precipitatii pana pe data de 21 decembrie (cand a aparut soarele).

Eram acasa venit din armata nici macar nu-mi cautam de lucru ascultam in fiecare seara Europa Libera si Vocea Americii si, cum spuneam asteptam sa se miste ceva.

Romania era intr-o fundatura, asta era evident pentru oricine, chiar si in fundul de provincie unde am crescut. Tata avea un amic, jurnalist la ziarul local, care-si facuse efectiv chip cioplit din Ceausescu dar chiar si acest amic (altfel o personalitate complexa si un om bun in cele din urma) recunostea ca situatia nu mai poate dura. Totul era blocat, chiar si destui securisti incepusera sa devina nemultumiti (si nu la ordin!).

In noiembrie 1989, cand Cehoslovacia abolise rolul conducator al Partidului Comunist presa romana a consemnat ca la Praga s-au discutat diverse aspecte legate de constructia socialismului in Cehoslovacia.

In august, cand polonezii au pus primul guvern necomunist, Ceausescu innebunise. M-am dus la mare si am ramas uimit de cum umblau turnatorii si securistii in civil in gara din Constanta in special pe langa grupurile de tineri. Erau atat de vizibili ca-ti venea sa le spui ca-n faimosul banc „mai rasfirati, baieti!”.

Clar toata tara astepta sa se sparga buba. Sincer, nu-mi amintesc sa fi avut mari proiecte, asteptari sau temeri. pur si simplu asteptam.
etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur