Grecia

Marturisesc faptul ca am o anumita simpatie fata de greci. In anii 90, cand am inceput sa ies din tara si sa vad Europa, Grecia era singura tara unde daca erai roman aborigenii nu se uitau la tine ca la un scapat de la circ sau ceva similar. Si erau si in Grecia destule prostituate romance sau banditi la drumul mare.
Cu toate astea am vazut inca de atunci ca grecii traiau peste posiblitiatile lor. Amicii mei greci (doi baieti de o seama cu mine) aveau cheltuieli imense pe care le acopereau cu credite. Personal am oroare de datorii mai mai de o suta de lei dar cand le-am spus asta au dat din mana si mi-au spus „trebuie sa te inveti, asta e capitalismul”.
Anii au trecut iar eu am vizitat Grecia tot mai putin. Tin minte si de bula speculativa din 1999 sau 2000 cand bursa de la Atena a crescut ca o gogoasa si s-a dezumflat. Nu am indraznit sa-i intreb pe amicii mei greci cum s-au descurcat, de fapt eram convins ca se descurca ei intr-un fel sau altul si fara sa pagubeasca. Asa a fost, iar in octombrie ne vedem la Bucuresti sa sarbatorim 20 de ani de cand ne-am cunoscut. Sper sa poata veni.
Acum insa grecii au un premier care e admirat de o parte din ceea ce se numeste stanga romaneasca de bon ton pentru faptul ca tine piept creditorilor. Nu vreau sa incep o lunga discutie asupra responsabilitatilor a cine e vinovat a faptului ca europenii au inchis ochii in momentul includerii Greciei in EMU si apoi in Euro desi se vedea de pe Luna ca Grecia nu indeplineste niciun criteriu si ca institutiile de credit internationale au imprumutat Grecia masiv desi stiau clar ca aveau in fata statistici trucate, de faptul ca intreaga clasa politica din Grecia are o responsabilitate imensa pentru feudalizarea tarii si subordonarea economicului catre sectorul de stat si de multe, multe altele.
Ideea e ca Tsipras a pus piciorul in prag si e gata sa iasa la bataie cu finanta internationala. Si multi ofteaza domle ce tare e Tsipras….
Consecintele pentru Grecia vor exista si pentru moment sunt greu de cuantificat. Ceea ce vreau sa spun este ca toti astia imi amintesc de cei care in anii 90 il admirau pe Milosevici dom le ce tari sunt sarbii astia, uite cum tin ei piept lumii intregi. Nu cunosteam toate implicatiile conflictelor din Iugoslavia, cert e ca un prieten sarb mi-a spus recent care e bilantul anilor Milosevici: sarbii din Croatia si Kosovo au fost expulzati aproape in intregime, cei din Bosnia stau sub amenintarea unui nou conflict care le va fi net defavorabil, iar Serbia propriu zisa nu se simte nici ea prea bine. Cat despre rezistenta in fata bombardamentelor din 1999, vorba lui: toata Serbia era gata de rezistenta dar dupa doua luni de bombardamente aeriene Milosevici a cedat in aproape exact aceeasi temeni ca si la conferinta de pace. Cu asta si-a asigurat inca un an si jumatate la putere dar moralul sarbilor s-a prabusit complet dupa aia.
Ma tem ca si Tsipras va face la fel. Imediat inainte sau dupa referendum va veni cu niste propuneri prin care va accepta majoritatea propunerilor creditorilor si va spune electoratului ce leu a fost. Pacat, totusi Grecia merita altceva. Si la fel, finanta internationala merita alt adversar…

Anunțuri

Altfel despre operațiunea Barbarossa

Ei și a venit și ziua de 22 iunie, zi fatidică în istoria poporului român. Nu, nu e vorba despre disparitia lui Ponta, ci despre declanșarea operațiunii Barbarossa. Germania, alături de aliați, inclusiv România, a atacat URSS-ul lui Stalin, cam pe la ora la care se publică postul acesta. După 1990 a apărut tot mai mult teza că atacul Germaniei a avut un caracter preventiv deoarece Stalin se pregătea, la rândul său să atace Germania.

Deschizătorul de dumuri în această privință a fost un dezertor din serviciul de spionaj al Armatei Sovietice (GRU, a nu se confunda cu KGB!) Viktor Rezun, cunoscut sub numele de Viktor Suvorov. Aproape toate cărțile lui au fost traduse în română, le găsiți aici: http://www.polirom.ro/catalog/autori/suvorov-victor/pagina_02.html Teza lui Suvorov este că Hitler a aflat că Stalin pregătea un atac contra Germaniei iar acesta era un plan pregătit de multă vreme. Hitler a jucat rolul ”spărgătorului de gheață” adică al nebunului care a distrus tamponul dintre Germania și Rusia, aducând cele două puteri față în față. Conform lui Suvorov atacul sovietic ar fi urmat să aibă loc în 5 iulie 1941, iar ținta principală era regiunea Ploiești, pe atunci principala sursă de aprovizionare cu petrol a Germaniei. A scris câteva cărți pe tema asta, dar mereu a fost criticat că speculează, că nu are probe.

Este interesant că, în timp ce majoritatea istoricilor occidentali au respins această teză, există un anume sprijin din partea istoricilor ruși. Unul din aceștia, Mihail Meltiuhov a publicat o carte (din păcate disponibilă doar în rusă) al cărei titlu s-ar traduce ”Șansa ratată a lui Stalin”. Meltiuhov a avut clar acces la documente sovietice și susține că atacul sovietic nu era legat de cel german și ar fi urmat să aibă loc la 12 iunie 1941 dar din cauza evenimentelor legate de fuga lui Rudolf Hess în Marea Britanie a amânat planul astfel că Hitler a avut ocazia să atace primul. Deși este critic la adresa lui Suvorov, concluziile sunt oarecum asemănătoare si, la fel ca la Suvorov lipsesc probele care sa poata fi respinse… Lucram si noi, ca si DNA-ul cu ”suspiciuni rezonabile”. Interesant este faptul ca in 2006 Meltiuhov a publicat o carte despre ”Campaniile eliberatoare ale lui Stalin” in care se apropie de teza lui Suvorov. Sustine ca Hitler ar fi luat decizia de a ataca URSS in momentul in care a inteles ca apropierea Armatei Rosii de Ploiesti ii periclita sursa de aprovizionare cu petrol.

Uitați aici un interviu dat de Meltiuhov unei gazete curajoase din Rusia, Novaia Gazeta în anul 2002. http://2002.novayagazeta.ru/nomer/2002/66n/n66n-s32.shtml Multumesc prietenului meu basarabean, care m-a determinat să încep blogul, pentru traducere

  • Ați spus că munca lui Victor Suvorov este ca o prăjitură cu mai multe straturi de adevăr și ficțiune.
  • Suvorov e un scriitor strălucit. Dar pentru că am avut ocazia să testăm mai multe din afirmațiile sale cu material de arhică o parte a versiunii sale trebuie să fie numită drept ce este, fantezie. A utilizat o parte din imaginarul sovietic, a adăugat imaginar anti-sovietic și fantezia sa proprie. Cea mai mare parte din concluziile lui Suvorov sunt reflecții jurnalistice. Adeseori ia un fapt sau două importante și începe să le descompună cu o răbdare incredivilă.
  • Dar nu puteți nega unul din faptele cele mai evidente și impresionante, dezmembrarea celei mai puternice linii de fortificații, numită ”Linia Stalin”, care ar fi putut salva viața a mii de militari și civili.
  • Știți până în prezent nu se poate afirma dacă a fost dezmembrată sau nu. Există documente referitoare la conservare, soluție propusă în primăvara lui 1941 asupra transferului către noua frontieră, spre ceea ce istoriografia occidentală numește acum ”Linia Molotov”. Dar nimeni nu știe dacă soluția aceasta s-a realizat sau nu. Cercetarea asupra subiectului este pur și simplu inexistentă.
  • Aș dori opinia dumneavoastră asupra represaliilor dinaintea războiului și impactul lor asupra Armatei Roșii. Unii spun că este principala cauză pentru înfrîngerile suferite de Armata Roșie la începutul războiului, alții că rotația comandanților se datora noilor realități.
  • Nu am un răspuns clar. În primul rând pentru a înlocui personalul epurat nu au venit persoane tinere cum se consideră în general. Nu, toți aparțineau aceleiași generații. În al doilea rând nu cunoaștem criteriile după care s-a făcut epurarea. Din timpul lui Hrușciov există ipoteza că cei mai buni generali au fost uciși. Cu toate astea, totul evoluează în jurul numelor lui Tuhacevski, Uborevici, Iakir. Dar se pare că nimeni nu a făcut studii serioase refeirtoare la comptențele celor reprimați sau la criteriile după care s-a făcut represiunea. Îmi pare rău, ca ființă umanî pentru cei uciși. Dar nu toți (Ofițerii n.tr.) au fost împușcați și mulți din cei închiși sau dați afară s-au întors la datorie. Amintiți-vă de Rokosovski. Vorbind strict este necesar un studiu aprofundat asupra dosarelor personale ale generalilor și ofițerilor. Doar pe baza dosarelor personale și a evaluărilor, a contribuțiilor fiecăruia la dezvoltarea armatei și a modului în care a fost afectată capacitatea Armatei Roșii se pot face anumite calculele. Este o muncă enormă.
  • După cum știu ați studiat atent chestiunea cooperării economice dintre URSS și Germania înaintea războiului.
  • Trebuie distins între două situații – factorul politic și situația de pe piața mondială. Uneori uităm că din septembrie 1939 Europa era în război iar Franța și Mare Britanie au anulat contractele u URSS. A fost atât o decizie politică cât și necesitatea mobilizării lor economice. În mod normal, Moscova a reacționat și a căutat alți furnizori. Kremlinul a fost etrem de pragmatic. A fost o serie de livrări reciproce iar URSS a importat în special bunuri de durată: mașini unelte, componente tehnice, diferite tehnologii și am furnizat în special materii prime. Iar livrările noastre acopereau doat 6=7% din comerțul german. Cu toate acestea există un aspect indiscutabil; tranzitul german prin URSS. În 1940 – începutul lui 1941 acetsa acoperea 60-70% din transportul pe distanțe lungi al Germaniei. În acest sens un anume ajutor al URSS către cel de-al Treilea Reich a existat.
  • Ce puteți spune despre principala teză a lui Suvorov, că URSS se pregătea să atace Germania dar Hitler i-a luat-o înainte lui Stalin?
  • Cănd a început controversa în jurul cărții lui Suvorov militarii au declasificat planurile strategice ale Statului Major. În timp ce unii încearcă pe baza acestor documente să respingă argumentele lui Suvorov, în opinia mea aceste încercări nu sunt convingătoare. Cât privește memorandumurile Statului Major trimise lui Stalin și Molotov (și sunt cel puțin patru) criticii susțin că au caracter de proiect. Sunt în total dezacord și subliniez: acestea sunt documente oficiale, nu de lucru

Documentul Statului Major din 11 martie 1941 are o dată precisă: 12 iunie pentru a lansa o ofensivă. Cu toate acestea nu se specifică un an. E o dezbatere în curs. Să spunem că  o notă brută care nu va fi trimisă iar data este introdusă din întâmplare. Si atunci întreb și eu: cine a scris notele astea brute adresate lui Stalin și Molotov? Dacă e o notă brută, de ce îi pui un antet oficial? Un memorandum adresat conducerii de partid și de stat este scris în conformitate cu toate formalitățile de mâna adjuntului șefului operațiunilor din Statul Major, generalul-maior Vasilevski, viitorul mareșal. Nu înșeleg de ce aceste documente au fost declarate documente de lucru ale Statului Major. Și rezoluțiile lui Stalin sunt pe ele,, iar Stalin nu era deloc un partizan al rezoluțiilor scrise, în special al acestui tip de documente. Deci primul document apare la finele lui iulie 1940. Stalin cere să fie refăcut. A doua notă (și asta nu e contrazis de istoricii noștri) este transmisă lui Stalin în noaptea de 14 spre 15 octombrie. Versiunea revizuită a primei note, datate 18 septembrie. Din acest moment, Stalin aprobă planul strategic sovietic. Mai târziu, în martie și mai 1941 apar încă două note. Documentele asupra desfășurării trupelor sovietice. Comandamentul nostru nu voia să aștepte să fie atacat. Întrebare: de ce? Aici sunt în dezacord cu Suvorov. Întregul plan trebuie interpretat ca un ”atac preventiv”. E o formulă clasică.

  • Autorul ”Spărgătorului de gheață” susține că trupele sovietic erau adunate într-o concentrare puternică la frontiera cu România și că scopul ofensivei era tăierea arterei care aproviziona Germania cu petrol.
  • Sunt în dezacord total. Atacul principal era prevăzut în sud, dar nu spre România, ci spre sudul Poloniei și Silezia pentru a ieși în spatele grupului central al Wemachtului și a tăia Prusia Orientală. Cu toate astea, în documentul final al Statului Major din 15 mai România este menționată dar doar ca posibilă problemă pentru Frontul de Sud Vest și doar după succesul pe direcția principală. Iar documentul inițial din 1940 prezintă două versiuni de ofensivă, în nord și sud și susține categoric sectorul de sud între Lvov și Kovel.
  • Atunci de ce nu a fost pus în aplicare planul?
  • Din cauza factorilor geopolitici, în special a situației din Balcani. 1941 a început cu certuri mari din cauza aderării Bulgariei la Pactul Tripartit. Zvonurile au apărut în mijlocul lunii ianuarie iar Moscova a exprimat dorința ca Bulgaria să rămână stat pașnic (neutru, eventual cu baze militare sovietice). Germanii au tăcut. La 1 martie, sub presiunea Germaniei, Bulgaria a aderat la Pact și s-a alăturat Wemachtului (în atacul contra Iugoslaviei și Greciei). Kremlinul a înțeles că Hitler nu intenționează să asculte de solicitările noastre. Din acest moment apare planul strategic și data de 12 iunie. (…) Stalin s-a decis să mobilizeze trupele. Și în vară 25% din potențialii recruți erau chemați pentru încorporare. Cred că explicația trebuie căutată în zborul lui Hess la Londra. Stalin a crezut în posibilitatea unui acord între Germania și Marea Britanie. (…) Malenkov a plecat la Berlin. Agenția de spionaj din Marea Britanie a avut ca misiune să afle ce se petrece în spatele ușilor închise. Dacă misiunea lui Hess ar fi avut succes și războiul din Europa înceta? Cred că situația l-a determinat pe Stalin să aștepte și să amâne planul de atac din 12 iunie.

Conform planului „Barbarossa” Hitler plănuia să treacă granița sovietică la mijlocul lunii mai. Din cauza evenimentelor din Iugoslavia (a fost amânat n.tr) Când prințul regent Pavel a încercat să adere la Pactul Tripartit, cercurile anti-germane slavofile au reacționat la 27 martie. Astfel Hitler a decis să invadeze mai întâi Balcanii. Doar pe data de 30 aprilie a desemnat o nouă dată pentru ofensivă, 22 iunie. Dar comandamentul sovietic nu știa nimic despre pnanurile calendaristice ale armatei germane, apropos de versiunea lui Suvorov, a războiului preventiv al lui Hitler. Guvernul german nu știa, de asemenea, nimic despre planurile sovietice.(…) Toate versiunile despre războiul preventiv sunt un tam-tam politic.        – Și dacă Uniunea Sovietică ar fi atacat Germania? Cu statisticile în mână pot să spun că superioritatea germană în principiu, nu exista. Singurul lucru cu care Germania a depășit vecinul de la est la granița – este numărul de personal. Și este numai din cauza faptului că nu au fost mobilizați in spatele frontului. Formal, Wehrmacht-ul a avut mai mulți soldați, dar aproape un sfert erau la serviciile din spate, nu a participat la lupte. La tancuri, avioane și artilerie superioritatea a fost inferior Armatei Roșii. Împotriva a 4000 tancurile germane erau 14 mii sovietice, împotriva aproape 5.000 de avioane germane – mai mult de 10 mii de noastre. Germanii erau inferiori și la tunuri și mortiere: raportul a fost de 42,000 la 59 000. Trebuie să spun direct: trupele sovietice erau înarmate până în dinți!        – Atunci cum explici înfrângerea zdrobitoare în prima etapă a războiului? Trupele noastre sunt întinse, ei încă invocat numai la granițele de vest. Prin urmare, pe câmpul de luptă s-au dovedit superioritatea încă germanii, în special grupurile de tancuri. Și apoi luați în calcul efectul de domino. Linia frontului a fost ruptă, iar Wehrmacht-ul a început să piseze o parte după alta. (…)

O altfel de viziune asupra propriei istorii

Și-n cartea veșniciei scrie

Că țări și neamuri vor pieri,

Dar mândra noastră Românie

Etern, etern va înflori.

Pe-al nostru steag e scris unire, Versuri de Andrei Barseanu

Mi-am amintit de aceste versuri acum cativa ani cand am citit un articol al regretatului Florin Constantiniu, care se incheia cu Finis Romaniae (S-a sfarsit cu Romania). Am considerat ca exagereaza dar incep sa ma intreb daca nu cumva a avut dreptate. Vad ca si Varujan Vosganian (care cred ca ar trebui sa se intoarca la scris si sa abandoneze troaca politica) se exprima in sensul asta

http://vosganian.ro/?p=6085

Atunci mi-am dat seama ca noi românii, ca majoritatea popoarelor, avem tendinta de a ne considera (ca natiune) eterni. In definitiv gandul ca urmasii tai vor continua sa traiasca pe care ai trait tu si au trait si stramosii tai face chiar si gandul la propria moarte suportabil.

Statul roman poate sa aiba hotare diferite dar noi romanii suntem vesnici, apa trece pietrele raman.

In linii mari cam asa gandesc toate grupurile etnice despre ele insele. Si cam asa au gandit toate, de la inceputul istoriei.

Exista insa un popor care a gandit altfel existenta sa, unul care a influentat indirect intreaga Europa. Pe vremea cand Roma nu era decat un targusor care incerca sa scape de sub asuprire, in centrul si nordul Italiei inflorea o civilizatie stralucita. Desi i s-a pastrat doar amintirea, civlizatia etrusca a dat romanilor multe din institutiile care aveau sa le defineasca in mod profund cultura: mitologie, organizare politica si militara.

Unul din conceptele preluate de catre romani de la etrusci este cel de saeculum, in romana secol. Insa in timp ce romanii defineau secolul drept o suta de ani, pentru etrusci saeculum era o perioada de timp care incepea cu un eveniment si se termina cu alt eveniment. Durata dintre cele doua nu era definita. Etruscii, spre deosebire de celelalte popoare nu credeau in vesnicia lor. Fiecare om si fiecare grup avea alocate cateva cicluri de existenta.

Pentru oameni zeii alocasera un maximum de 12 cicluri de 7 ani iar pentru poporul etrusc (se pare ca si conceptul de populus este moștenit tot de la etrusci) erau alocate zece saeculum. La finalul celui de-al noualea saeculum avea sa dispara poporul etrusc, iar la finalul celui de-al zecelea aveau sa dispara si ultimii cunoscatori ai limbii etrusce. In mod straniu prezicerile s-au adeverit. La finele Republicii Romane (cam in perioada lui Iulius Caesar) etruscii erau ireversibil latinizati iar in perioada lui Nero nu mai existau cunoscatori ai limbii etrusce (Robert Graves sustine intr-un roman ca in perioada domniilor lui Augustus și Tiberius ar mai fi existat cativa cunoscatori ai limbii etrusce).

Așa ca sa nu ne miram si sa ne gandim ce va ramane dupa poporul roman. Etruscii sunt norocosi intr-un fel. Nu doar ca lumea isi aminteste de ei, dar exista si o fundatie de studii etrusce, care publica o respectabila revista in limba engleza.

Ma intreb ce va ramane dupa noi si cine-si va mai aduce aminte de romani?

The Wicker Man

Daca nu sunteti prinsi in spectacolul de suntet si lumini al motiunii de cenzura ati vazut/citit/auzit poate despre moartea unui actor cam de seria B din Marea Britanie, Christopher Lee. Se vorbeste despre rolurile lui din  Dracula, Saruman din filmele lui Tolkien sau contele Dooku din trilogia Razboiului Stelelor.

Vad insa ca aproape nimeni nu mentioneaza faptul ca a jucat intr-un film din anii 70 aproape necunoscut in Romania. Se numeste The Wicker Man si conform wikipedia este considerat echivalentul „Cetateanului Kane” al filmelor de groaza.

Aici fisa de pe imdb http://www.imdb.com/title/tt0070917/?ref_=nv_sr_1

si aici prezentarea de pe wikipedia in engleza http://en.wikipedia.org/wiki/The_Wicker_Man_(1973_film)

Filmul este in mod evident si o parabola a decrestinarii Occidentului. Politistul Howie, crestin devotat, investigheaza disparitia
unei tinere femei pe o insula in Scotia. Incetul cu incetul descopera ca intreaga insula abandonase crestinismul  si practica un cult pagan care presupunea si sacrificii umane. Christopher Lee este stapanul insulei si nepotul  celui care reintrodusese cultul vechilor zei păgâni. Cred ca este ultimul film in care un politist britanic striga „We  are a Christian nation”. Ca un semn al invaziei political correctness, cand politistul Howie il invoca pe Isus, are parte de priviri urate din partea bastinasilor din insula (au am trait asta in vara lui 1995, in Marea Britanie, dar alta, data despre asta).

Aici dialogurile dintre Lord și politist

Sergeant Neil Howie: But what of the true God, to whose Glory, churches and monasteries have been built on these islands for generations past? Now sir, what of Him?

Lord Summerisle: He’s dead. He can’t complain. He had His chance and in modern parlance, „blew it.”

Sergeant Neil Howie: No matter what you do, you can’t change the fact that I believe in the life eternal, as promised to us by our Lord, Jesus Christ. [shouted] I believe in the life eternal, as promised to us by our Lord, Jesus Christ!

Lord Summerisle: That is good, for believing what you do, we confer upon you a rare gift, these days – a martyr’s death. You will not only have life eternal, but you will sit with the saints among the elect. Come. It is time to keep your appointment with the Wicker Man.

Scena finala este clar, simbolul mortii crestinismului in vestul Europei (in est procesul  nu s-a terminat inca…)

Pentru rest puteti cauta filmul dar va dau niste trailere. Cum s-ar traduce din engleza, sunt semne ale timpurilor care
vor veni (si pentru noi)

Casandrele

Casandra era in mitologia greaca prezicatoarea care ghicea exact viitorul dar era blestemata ca profetiile sale sa nu fie crezute.

Tocmai pregateam un nou post de istorie contrafactuala cand cazu pe scena natiunii scandalul cu Ponta. Desi nu ma intreseaza nici personajul, nici scena politica din acest moment (si nu doar de scarba, ci pentru ca parametrii evolutiei Romaniei sunt foarte previzibili, indiferent de cine e titularul primelor 5-6 pozitii in stat) mi-am adus aminte ca am prevazut caderea cabinetului pe blog aici (ceea ce se petrece acum sunt ultimele zile, maxim luni de agonie, pe Viorel nu-l prinde Craciunul la Victoria) si de modul in care Evenimentul Zilei al lui Cristoiu titra in anii lui de glorie (pana prin 1994/1995) ”Evenimentul Zilei a avut inca o data dreptate!”.

Pentru ziar era un mod de a vinde mai mult, dar în general multă lume se bucură cand ”ghiceste” ceva. Exista chiar oameni care fac bani din asta.

Cu toate astea cred ca nu e nimic mai frustrant decat sa prevezi dezastre (mai ales pentru chestiuni apropiate) si sa nu poti face nimic pentru a le impiedica. Povestea e veche, din mitologia greaca. In Iliada, Homer vorbea despre Casandra, cea care profetea dar nimeni nu credea in profetiile ei.

In istoria contemporana exista doua cazuri extraordinare. In ianuarie 1914 un fost ministru rus de interne a vazut exact consecintele aliantei Rusiei cu Marea Britanie si Franta impotriva Germaniei.A prevazut si infrangerea armatei ruse si prabusirea monarhiei tarilor. Soarta l-a iertat si a murit in 1915 ca sa nu vada cum i s-au implinit, aproape la virgula, previziunile.

http://novaonline.nvcc.edu/eli/evans/his242/Documents/Durnovo.pdf

Al doilea caz este cel al lui Ioannis Metaxas, dictatorul Greciei intre 1936 – 1941. Militar de cariera, Metaxas a fost unul din putinii oameni lucizi din Grecia, care s-au opus invaziei grecesti a Anatoliei in 1919. A scris ca Grecia singura nu poate asigura ocupatia malului estic al Egeei iar populatia greaca si armeana de acolo era incapabila sa-si asigure autoapararea. N-a stat nimeni sa-l asculte si in 1922 cateva milenii de civilizatie elena au fost efectiv desfiintate.  Sigur Metaxas a incercat (si intr-o masura a reusit) sa recreeze un nou stat grec dar catastrofa din Asia Centrala a alterat elenitatea pentru totdeauna.

Asa si cu viata politica din Romania! Ce daca un serviciu ii da la cap altuia ca sa-si puna ei oamenii? Ce daca justitia se confunda cu Ministerul Public ajuns azi in Romania la o pozitie pe care si Procuratura lui Visinski ar fi invidiat-o? Daca pleaca Viorel si vine Catalin se schimba ceva in Romania? Are vreo importanta daca Ioan (Ucu) Rus a grait la ordin sau din prostia care-i orbeste pe unii romani cand ajung ministri? Nu prea cred! Viitorul Romaniei este destul de sumbru si a fost descris aici.

Daca pleaca sau ramane Ponta se schimba ceva in acest tablou?

As tinde sa cred ca Barbu Mateescu a fost prea optimist. Daca Europa va cadea sub loviturile migratiilor si/sau ale colapsului economic, copiii nostri nici macar nu vor avea unde sa fuga…

Dan Alexe sau stiinta fara constiinta…

Recent, un domn care se numeste Dan Alexe si-a lansat o carte intitulata ”Dacopatie si alte rataciri romanesti” aparuta, unde altundeva?, decat la Humanitas. Ideea lui Alexe este sa combata tezele care sustin in primul rand originea dacica a romanilor si a limbii romane.

Adevarul e ca tampenii fara valoare stiintifica precum ”Dacii: Adevaruri tulburatoare” au impanzit internetul si, din pacate, sunt luate drept serioase de catre oameni la care m-as fi asteptat la mai mult discernamant. Sa mai spun de congresele de Dacologie care-l fascinau pe un bun amic de-al meu, absolvent de ASE? Altfel un om cu spirit practic si fler extraordinar in afaceri dar spiritu lui critic, care l-a consacrat drept un economist extraordinar (mi-a descris cu lux de detalii in 2005 cum avea sa vina criza din 2008) se topeste ca gheata la soare cand aude de Napoleon Savescu…

Si din pacate, povestea a inceput de mult. In clasa a doua, in 1977 am primit la premiu o carte de Dumitru Almas cu povest despre daci. O serie de povestiri, cu Lismiah si Dromihete, cu Scorilo, Burebista, regele Dapix, Cornelius Fuscus (de fapt repovestiri ale unor cronici sau povest din antichitate) si tot asa, pana la ultima poveste in care autorul spunea cum romanii cucerisera ei Dacia, dar pe actualul pamant mai traiesc de fapt tot niste daci care au mai luat ceva din semetia romanilor. Periodic apare ceea ce Lucian Blaga numea intr-un articol ”Revolta fondului nostru nelatin” iar manifestarile sunt absolut bizare.

Buun, Dan Alexe care stie o multime de limbi lanseaza volumul si nu pierde ocazia sa spuna ca romanii sunt niste tarani tristi, mici si complexati care pun botul la teorii dacopate pentru ca nu-si asuma identitatea.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/Dan+Alexe+Romanii+se+impauneaza+cu+o+mitologie+total+inventata

Asa o fi dom Alexe! Nu am nicio problema cu combaterea tampeniilor lui Roxin sau Napoleon Savescu! Eeeei insa citind blogul domnului Alexe gasesc o capodopera de ipocrizie! Apararea unor nazbatii eructate de Lucian Boia (acest Pavel Corut pe invers, vorba lui Cristian Banu de la http://www.politichii.ro)  in cel mai bun stil ”asinus asinum fricat” sau in acest caz ”demitizatorul” pe ”demitizator”.

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/05/01/ce-limba-vorbea-stefan-cel-mare-si-ce-a-vrut-sa-spuna-lucian-boia/

Ce s-a petrecut? Lucian Boia a spus că până în 1859 moldovenii se declarau ”moldoveni” nu români și că Ștefan cel Mare vorbea ”o limbă asemănătoare cu cea din Țara Românească”. Nu mai reiau argumentele celor care au studiat documentele epocii și au semnalat ca Moldova incheiase cu Polonia un tratat in limba valaha” (spre marea suparare a moldovenistilor din stanga Prutului si a demitizatorilor din dreapta lui), că la 1643 pe cheltuiala domnului Moldovei, Vasile Lupu se tipareste ”Cartea romaneasca de invatatura” (nu moldoveneasca!) ”den scrisoare grecească pre limbă românească ca să le înțeleagă toți”.

Dan Alexe insă comite un sofism absolut strigator la cer. Pentru a-l absolvi pe Boia spune ca de fapt limba romana este o constructie oarecum artificiala si ca ” e limpede că dialectele românești care nu ar fi fost forțate prin constrângeri politice și culturale să se adapteze unor reguli impuse ar fi evoluat în direcții la fel de divergente precum au făcut-o spaniola și portugheza”. Serios?

Adevarul e ca romana vorbita la nord de Dunare este remarcabila tocmai prin lipsa formelor dialectale. Luati un vorbitor de romana din Maramuresul istoric, din satele de la nord de Tisa si puneti-l sa vorbeasca cu unul din Banatul sarbesc. Dincolo de evidente diferente intre modul in care vorbesc limba romana se vor intelege mult mai usor decat un vorbitor al bavarezei cu unul al dialectelor din nordul Germaniei.

Am luat intentionat acele exemple deoarece se refera la vorbitori de romana care nu au suferit niciodata de asuprirea sistemului educational romanesc si nici ale statului roman in general! La fel de simplu puteam sa iau un roman din Cernauti si unul din Severin sau unul din Chisinau si unul din Timisoara.

Sigur domnule Alexe, latina vulgara s-a dezvoltat in mod diferit in Peninsula Iberica in portugheza, spaniola (sau castiliana) si catalana. Insa procesul incepuse de mult iar in secolul XIV era deja finalizat. De exemplu, ”las Cantigas de Santa Maria” sunt scrise pentru curtea regelui Castiliei Alfonso cel intelept dar in limba portugheza.

Idem, in 1492, un autor ii preda reginei Isabela Catolica a Spaniei ”Gramática de la lengua castellana”. Tot la finele secolului XV se publica romanul de limba catalana Tiranul alb (Tirant Lo Blanc), una din primele istorii contrafactuale.

Prin urmare, se poate vorbi de un continuum dialectal din sudul Portugaliei pana in Catalonia, insa aceasta analogie nu se aplica spatiului daco-roman. Limba română așa cum era vorbită secole înainte de crearea asupritorului stat român a manifestat o imensă varietate dar și-a menținut un fond comun remarcabil.

Crearea statului modern, educatia publica, administratia statului, serviciul militar obligatoriu, mass-media audio si vizuala, au uniformizat limba romana. Standardul a fost dat de limba seaca vorbita in Muntenia, dar efortul necesar a fost multa mai redus decat cel pentru uniformizarea italienei sau germanei (Italia si Germania se formeaza ca state cam in aceeasi perioada ca si Romania). Pur si simplu, in comparatie cu germana sau italiana, romana nu a avut nevoie de un dialect unificator. Diferentele exista inca dar nici macar eforturile sustinute ale URSS nu au reusit sa creeze dincolo de Prut o limba moldoveneasca diferita de cea romana.

Trista aparare a lui Lucian Boia utilizand sofisme. Ca sa ne exprimam intr-una din limbile vorbite in tara unde este dl Alexe azi, ”La science sans conscience n’est que ruine de l’âme”.

Istorie contrafactuala – Romania dupa 1990

Vad ca mai multa lume a scris despre alegerile din 20 mai 1990. Dl Stanomir pe contributors lamenteaza rezultatul de atunci si pune o intrebare absolut aiuritoare: ” Cum ar fi arătat acea Românie imposibilă în care Ion Raţiu şi Corneliu Coposu să fi primit şansa de a-şi servi patria, pentru care se sacrificaseră şi luptaseră?”

In 1990, doar 2 la suta dintre cetatenii cu drept de vot s-au pronuntat pentru calea aratata de PNTcd. Alti 7% au votat pentru PNL. Acestia erau romanii care doreau schimbari radicale. Maghiarii au votat in bloc UDMR-ul si astea au fost datele pana in 1992.

O alta evaluare apartine unui autor de limba engleza: Iliescu a fost o scarba unsuroasa si onctuoasa dar Romania putea fi mai rau.

In aceste conditii sa vedem care ar fi fost doua posibile scenarii dupa 1989. Atentie: Nu iau in considerare date fundamental diferite ale politicii internationale!

1) Varianta pesimista Izolare si intarziere: Avem alegeri la 20 mai cu rezultatul cunoscut si Mineriada imediat dupa. FSN-ul este mai rigid decat a fost in realitate si domina autoritar societatea in mai mare masura decat a facut-o. Opozitia este sufocata (oricum in afara Bucurestiului si oraselor mari in 1990 nu exista opozitie) si este incapabila sa se adune. In 1990-1992 Opozitia a compensat slaba putere prin numeroase mitinguri si actiuni la care strangeau multa lume. Cu o regrupare a institutiilor represive mai puternica, Opozitia ar fi fost mai timorata iar FSN-ul ar fi dominat.

In acest scenariu, principala problema pentru FSN o reprezinta dialogul cu UDMR si pastrarea propriei coeziuni.

In timpul nostru (OTL cum se spune in istoria contrafactuala de lla Our Time Line) UDMR-ul anilor 1990-1996 a fost in opozitie clara fata de FSN si ulterior PDSR. Iliescu, la randul lui, dupa o anumita deschidere a preferat sa joace pe cartea nationalista. Trebuie reamintit ca in anii respectivi nu pareau excluse modificari de frontiere, iar guvernul Ungariei facea referiri frecvente la aceasta posibilitate (mai mult in legatura cu Serbia, dar nu exclusiv). Daca Iliescu reuseste sa se prezinte drept scutul minoritatilor fata de nationalisti si sa-i pacaleasca si pe astia poate visa sa fie presedinte pentru intreg deceniul.

E destul de greu, pentru ca maghiarii aveau solicitari precum restituiri de proprietati, inscriptii bilingve si multe altele care erau imposibil de acceptat de catre Romania anului 1990. Singura modalitate de reusita ar fi ca UDMR sa accepte o gradualizare a solicitarilor.

In acest caz, Romania anului 1996 seamana mai degraba cu Belarusul lui Lukasenko decat cu tara care realizeaza alternanta la guvernare.

Iar FSN-ul are de rezolvat problema unei generatii tinere (decreteii) care nu pot pleca din tara (vizele pentru romani ne-au otravit anii 90) si care au oportunitati minime in tara. Riscul unei implozii a Romaniei este ridicat. FSN-ul se sparge inainte de alegerile din 1996 iar viata politica graviteaza in jurul acelor partide nascute din el. Romania este paria fata de UE, de intrarea in NATO nu poate fi vorba, iar perspectiva europeana nu exista.

La finele anilor 90, reformele economice au inceput dar criza din 1998 ne loveste mai puternic. In aceste conditii, se formeaza o coalitie de fesenisti reformati, partide istorice si cetateni nemultumiti care in 2000 reuseste sa preia puterea. UE este ingrijorata de posibilitatea ca Romania sa devina un fel de gaura neagra langa Serbia inca a lui Milosevici si deschide negocierile pentru asociere. Vizele pentru romani se ridica prudent are loc exodul masiv iar in 2008 este prevazuta aderarea la UE alaturi de Croatia (Bulgaria a intrat in 2004 alaturi de celelalte state din estul Europei). Economia este la pamant, iar ostilitatea din partea UE este mai mare decat in OTL. Fata de perioada noastra, criza din 2008 ne loveste mai putin puternic (deoarece nu am cunoscut explozia creditarii din 2002-2008) dar situatia generala este mai sumbra.

In plus, scena politica este mai violenta, ca urmare a tensiunilor create de FSN-ul anilor 90 si autoritarismului sau

2) Tranzitie accelerata – Nu e neaparat un scenariu mai optimist ci unul diferit. In acest scenariu,

divergenta este o scindare a FSN mai puternica in primavara lui 1992 si ramanerea PNL in CDR. In OTL, Petre Roman a ramas cu un o minoritate a fortei fostului FSN, majoritatea trecand de partea lui Iliescu.

Chiar si asa, CDR-ul (alianta opozitiei si a fortelor civice) parea in pozitie de forta pana in momentul in care Radu Campeanu (la ordin spun unii, manipulat de insi la ordin, spun altii) a decis in aprilie 1992 iesirea din CDR. In februarie 1992 CDR-ul castigase mai multe primarii ale marilor orase si pentru prima data in Romania exista un pluralism autentic.

In aceste conditii in toamna lui 1992 Iliescu castiga totusi (cu diferenta mai mica dar castiga) alegerile in fata lui Emil Constantinescu dar la parlamentare CDR si FSN pot forma majoritatea daca li se alatura UDMR. PDSR nu mai poate forma alianta cu PUNR, PRM si PSM (patrulaterul rosu), asa ca incep negocieri pentru formarea unui guvern de coalitie. Greu, se formeaza un guvern condus de Mihai Botez (a fost o propunere, dar a fost respinsa de CDR). Guvernul este instabil si cade relativ repede. Perioada 1992-1996 este una de instabilitate politica deoarece coalitiile de guvernare nu vor sa ia masurile impopulare necesare (cam cum a fost in OTL perioada 1996-2000).

In 1996, CDR reuseste sa dea vina pe Iliescu si castiga alegerile. Entuziasmul este mai redus decat in OTL dar impactul terapiei de soc este mai redus deoarece o serie de masuri impopulare fusesera totusi adoptate anterior. Emil Constantinescu este presedinte iar premierii vin de la PNTcd. Nu cred ca ar mai aparea Ciorbea ca premier, mai degraba Radu Vasile imediat in 1996. Datorita faptului ca schimbarile au inceput totusi mai devreme, impactul crizei din 1998 este totusi mai redus, iar aderarea la UE si NATO are loc in parametrii din OTL.

Marea diferenta apare in 2000. Iliescu nu mai candideaza deoarece mandatul 1992-1996 i-a erodat prea mult popularitatea, iar guvernarea CDR nu a fost atat de catastrofala ca in OTL. PDSR-ul respira greu deoarece FSN-ul lui Petre Roman ramane pe partea stanga. Eventual realizeaza si fuziunea cu PSD-ul lui Sergiu Cunescu si devine principalul partid social-democrat din Romania.

In aceste conditii, candidatul PDSR va fi Adrian Nastase. As fi fost tentat sa spun Melescanu dar avand in vedere ca in 1992-1996 am avut cateva guverne, Melescanu nu a mai avut un mandat lung de ministru de externe si astfel nu a mai reusit sa devina o figura politica de prim rang. Eventual se poate alatura unui curent reformist al PDSR condus de Adrian Nastase sau poate ramane in diplomatie.

PDSR ramane un partid cu 20% care reprezinta un segment de populatie mai conservator si mai nationalist decat in prezent iar odata cu ridicarea vizelor pentru romani scade si mai mult.

Alegerile din 2000 sunt castigate de Emil Constantinescu. Romania intra in NATO si UE ca in perioada noastra, iar scena politica se concentreaza intre dreapta reprezentata de PNTcd si PNL (care se bat pentru suprematie) si stanga lui Petre Roman. In 2004 alegerile vor fi castigate fie de Petre Roman, fie de un eventual candidat comun al PNT si PNL. Sa presupunem ca nu se schimba durata mandatului prezidential (in principiu durata de 5 ani a fost introdusa de PSD pentru ca toata lumea spera la un mandat pentru Nastase).

Alegerile din 2008 duc la un Parlament dominat de PNT, PNL si FSN-PSD Petre Roman, iar prezidentialele sunt castigate fie de Roman, fie de un opozant de pe dreapta. Daca FSN-PSD castiga parlamentarele, Basescu este un posibil prim ministru.

Criza loveste ca si in vremea noastra, iar PDSR-ul revine in forta dupa alegerile din 2008 ca partid al celor afectati de criza. FSN-ul lui Petre Roman se ofileste, iar dreapta este criticata pentru ca este responsabila de criza. Adrian Nastase ar avea sanse de a ajunge Presedinte in 2012, iar PDSR poate reveni la guvernare pentru prima data din 1996. Partidul da asigurari ca a invatat lectiile trecutului, nu e neocomunist, iar romanii ii voteaza masiv. In 2012 avem guvern PDSR – UDMR sprijinit eventual de cativa dizidenti de la FSN-ul lui Roman.

Un sfert de secol

Exact acum 25 de ani am votat pentru prima data in democratie. Am stat 40 de minute la coada ca sa votez impotriva lui Ion Iliescu si sa pun stampila pe PNL la Camera si Senat si pe Radu Campeanu pentru presedinte. La PNL alaturi de Campeanu era tanara garda formata din Patriciu, Tariceanu, Chiliman de la sectorul 1 si Radu Boroianu…

In jurul meu votantii FSN erau aproape beti de fericire ca vor pune stampila pe trandafir… Nici macar nu mai era nevoie de propaganda, Iliescu si Frontul erau plebiscitati dinainte…

Au trecut multe randuri de alegeri dar liniile mari pentru Romania (si pentru comportamentul meu la vot) au fost stabilite atunci. Copiii FSN-ului din 1990 au dominat copios viata politica romana, iar cei care erau impotriva FSN au votat impotriva lui, nu neaparat pentru un proiect alternativ.

Multi romani erau dupa 10 ani scarbiti de democratie (in special dupa marea deziluzie reprezentata de Emil Constantinescu- CDR) si s-au retras din procesul electoral. Am fost mai incet si in 2014 am marcat primele prezidentiale la care nu am participat.

Pentru nostalgici, un material de la ProTV cu extrase din documentarul lui Gulea Piata Universitatii. E mai bun pentru imagini decat pentru atmosfera. Adica da, de acord in Piata Universitatii se protesta (Marian Munteanu, daca va amintiti…) dar societatea romaneasca era clar, majoritar sub vraja cuplului magic Iliescu-Roman. Uitati-va la mitingurile delirante pe care le-a realizat FSN-ul in primavara lui 90 si la lozincile strigate. Acolo era poporul roman in majoritate in acel moment.

Cine nu era in Piata era cu Iliescu. Si asa a continuat…

E la nave va….

Presedintele Johannis s-a hotarat sa vorbeasca. La televiziunea germana. Liviu Dragnea a fost condamnat. Cu suspendare. Victor Ponta rezista. Impotriva cui, a lui Johannis, a DNA sau propriului partid? Traian Basescu se duce la Varsovia unde spune ca nu se poate construi nimic pe comunism. La 25 de ani dupa decesul respectivului regim. Iliescu neaga faptul ca a dat aviz pentru inchisoarea CIA. Nu dezminte faptul ca are vila la Lausanne sau unde a zis pensionarul de la CIA. Codruta se plange ca romanii continua sa dea spaga la medic desi DNA –ul combate coruptia mai ceva ca NKVD-ul lui Beria si Securitatea lui Teohari Georgescu pe dusmanii poporului.

Vorba lui nenea Iancu, criza teribila monser. Tara merge pentru ca e pe pilot automat ; UE merge taras grapis, Romania dupa ea. Nu va asteptati la idei sau proiecte, Doamne fereste ! Pesedistii il urmeaza halucinati pe un personaj care are in comun cu social – democratia cam cat am eu cu piata de capital din Dubai, iar PNL-ul sta si vegeteaza asteptand ca Codruta (sic!) sa-l ia pe Ponta la beci si ei sa vina la putere.

Intre timp in jurul nostru ba chiar si la noi, se petrec niste chestii. Nu sunt tinute la secret, dimpotrivă, sunt la vedere dar presa asa zis libera prefera sa nu le comenteze. In primul rand nu mai avem ziaristi de politica externa. Tutarii din presa de azi prefera sa scrie pe surse de la superiori, sa arunce diverse fonfleuri sau sa sa infiereze pe propriii dusmani sau cei ai patronilor. E mai simplu asa, nu trebuie sa-ti tocesti creierii.

Haideti sa le vedem : 1) Partidele politice au primit la Cotroceni un plic cu proiecte de legi. Ar fi legile Big Brother 2, stiti dumneavoastra alea cu ascultat, urmarit interceptat mai ceva decat pe timpul lui Ceasca. Nu stim dar banuim de la cine primise Cotroceniul plicul, oricum asa zisele fundamente ale societatii democratice, ne referim la partidele parlamentare au zis da, sa traiti si au promis ca le voteaza.

Intre noi fie vorba, nu e vreo originalitate romaneasca. Profitand de contextul actual si de criza contemporana represiunea se intensifica peste tot in lume. Putin e oarecum mai brutal. Altii insa o fac chipurile mai subtil. Uitati aici :

Canada http://thetyee.ca/News/2015/03/02/Tory-Law-Between-Liberty-Security/

Franta http://www.france24.com/fr/20150317-loi-renseignement-france-cyberespionnage-ecoute-keylogger-internet-imsi-catcher-terrorisme-charlie-hebdo-figaro

Nu mai spunem de SUA unde totusi au existata hotarari curajoase ale instantelor (si NU ale Curtii Supreme) sau mobilizari care macar au impiedicat concretizarea unor practici ale “organelor” in lege.

2) Dincolo de Prut au loc alegeri. Cel mai probabil vor cadea toate ramasitele de pro-europenism. Sa nu ne amagim: din 2009 dupa ce Voronin a plecat de la putere Romania (si UE) s-au mintit sprijinind diverse coalitii asa zis-proeuropene formate din partidul lui Filat, cel al lui Marian Lupu si cel condus de Mihai Ghimpu. Dincolo de faptul ca Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu a preluat electoratul militant pro-roman din R. Moldova (cel care inainte de 2005 vota PPCD-ul), celelalte doua partide au acoperit tot felul de politicieni jegosi, mai corupti si mai hoti decat cei din Romania (nu ca ai nostri ar fi mai buni, dar le e frica de stapani si de DNA…).

Moldovenii nu sunt tampiti. Pur si simplu i-au suportat pe astia atata timp cat amintirea lui Voronin era suficient de amenintatoare. Intre timp, s-au saturat si ei sa fie luati de tampiti. Maxima perspectiva europeana pe care UE o poate acorda R. Moldova a fost calatoria fara vize cu pasaport moldovenesc. UE nu poate sa inceapa negocieri de aderare cu o tara care are o treime de teritoriu necontrolat de autoritatile nationale.

Romania ca de obicei e pe nicaieri. Nu mai intru in detalii cum ar fi cal un sfert de secol de la prabusirea comunismului relatiile dintre cele doua maluri ale Prutului sunt distante si reci iar generatii de absolventi de educatie superioara romaneasca nu au reusit sa ne apropie. Sau de ce Piata Marii Adunari Nationale era departe de a fi plina duminica. Sau de ce un Vasile Ernu poate sa se plimbe sa spuna ca doar 10% din moldoveni doresc unirea si nimeni sa nu fie in stare sa-i dea o replica articulata…

Nimeni nu vrea sa-si puna intrebari pentru ca ar aparea si cei responsabili de aceasta situatie si protectorii lor institutionali…

Cand balonul de sapun pro-european de la Chisinau se va sparge, vor fi niste vanturi urate. Se prea poate sa nu ne afecteze direct. Mai incolo…

3) La doi pasi de noi (la patru ore cu masina de podul de la Portile de Fier I ca sa fim rigurosi), in Macedonia se pregateste un nou conflict balcanic. Macedonia are un guvern condus de un partid PPE, guvern care a fost tinut de Germania si sustinut si de SUA. Pana aici pare ca suna cunoscut…

Din pacate pentru stapanii respectivi, politicienii din Skopje nu au fost sa rezolve nici situatia economica (rata somajului este pe undeva pe la 36%) si, mai grav nici pe cea politico-demografica. Macedonia are (oficial) un sfert de populatie albaneza. In randul populatiei respective exista o componenta care nu mai dorește statul macedonean. Nu uitati ca-n 2001 avut loc un mic dar sangeros razboi civil in tara respectiva…

Iar la nord de Macedonia, pe o suprafata doar cu un pic mai mare decat a judetului Timis se afla maretul stat independent Kosovo. Acolo, alte 2 milioane de persoane stau inchise ca intr-un ghetou, iar somajul este de 35% si cei care nu reusesc sa prinda un loc la tuturoiul cu bani sau sa fuga in Occident se intreaba pai pentru asta am luptat noi contra sarbilor? Pentru asta am tras un deceniu ca sa avem un stat independent? Eeei si in conditiile astea e usor pentu cei maturi sa reia bunele obiceiuri iar pentru cei tineri sa faca si ei precum fratii sau verii mai in varsta si sa puna mana pe o arma in Kosovo sau Macedonia. Frontiera dintre ele este o gluma asa ca au pornit baietii un razboi mititel in zona. Fie ca nu aveau sustinere, fie ca era o lovitura pusa la cale chiar de guvernul macedonean (dupa cum acuza opozitia), evenimentele de la Kumanovo arata potentialul pentru explozie la cateva ore de Romania.

Iarasi, putem sta linistiti in bula noastra dar sa nu ne miram cand vor aparea repercusiuni. . .

Aici ambele parti din noul razboi rece au scos arsenalul de propaganda. Adevarul traduce un articol din Foreign Policy iar o cucoana semneaza articolul

http://adevarul.ro/international/europa/cine-pierdut-balcanii-protestele-macedonia-doar-inceputul-1_5551f97ecfbe376e351e15b1/index.html

Se da vina si pe influenta rusa. Nu sunt rusii niste inocenti dar fosta Iugoslavie a fost pentru ei un teren greu iar sa-i vezi capabili sa ridice albanezii la lupta iarasi e greu al naibii…

Iar de partea cealalta un jurnalist francez care a inceput ca avocat al homosexualilor si in prezent este consilier al lui Bashar al Assad explica cum a esuat revoluția colorata din Macedonia

http://www.voltairenet.org/article187566.html#nh2

Pentru el, era o revolutie montata de americani contra guvernului rusofil de la Skopje care dorea sa aduca gaz rusesc prin Turkish Stream . Cam greu! Turkish stream ar trebui construit pe fundul Marii Negre cam intre Novorosiisk si Istanbul. De acolo dus prin Grecia printr-un tinut muntos, trecuta frontiera in Macedonia (apropos, grecii nici aum nu recunosc acest nume). Pana se sapa prima cazma pentru Turkish Stream are timp CIA-ul sa schimbe o suta de guverne in Macedonia.

Apoi: Opozitia in primul rand nu este albaneza, ci macedoneana. Macedonia seamana mult cu Romania. Politica este facuta de doua clanuri de hoti apartinand populatiei majoritare. Hotii respectivi isi spun socialisti sau populari. Pentru ca populatia etnic macedoneana este divizata aproximativ egal intre cele doua clanuri au nevoie de sprijinul UDMR-ului local adica al partidelor albaneze. Populatia albaneza este oficial 25%, neoficial 30 % asa ca are luxul de a avea mai multe partide politice si desigur mai multe gasti politice.

Sigur, ca americanii au parghii pentru a influenta regiunea. Se prea poate ca ultimele evenimente din zona sa fie un mod subtil prin care SUA arata pisica Germaniei (cam ca procesul lui Frunzaverde la noi…).

Cam astea ar fi chestiile cele mai importante. Criza refugiatilor nu o includ aici. Planul Comisiei de a diviza refugiatii intre cele 29 de state a cazut dar merita un comentariu separat.

Intre timp, la nave va…

AIIB

Nu vreau sa condamn sau sa laud pe nimeni. Sa luam urmatoarele fapte:
Premierul Ponta a batut moneda enorma pe necesitatea unor bune relatii economice cu China. A vizitat China de cateva ori, a organizat summitul China  plus 16 la Bucuresti. Si-a luat o multime de injuraturi pentru asta dar am zis ca merita daca reuseste sa lege ceva. Chinezii de azi nu mai sunt cei cu care Ceausescu avea o prietenie de conventienta in anii 70-80. Mai mult, avem prima generatie de lideri chinezi care nu e selectionata de Deng Xiaoping.
N s-a reusit nimic, nu conteaza daca din cauze de presiuni licuricesti sau din prostie interna. A se vedea site-ul lui Dan Tomozei care ca bun lucrator la presa de stat transmite discret si anumite nemultumiri ale establishmentului chinez…
Cred ca toti cei interesati de ce se petrece pe lume au vazut scandalul cu Banca Asiatica de Investitie pentru infrastructura (AIIB). Asta e o incercare a Chinei de a crea propria Banca Mondiala. Administratia Obama a facut in mod inutil scandal si a anuntat ca nu se va alatura Bancii deoarece ar fi lipsita de transparenta (Banca Mondiala e probabil un model…).
Cu toate astea, toti aliatii SUA din Europa in frunte cu Marea Britanie s-au alaturat Bancii. Vorbim despre statele mari precum Germania, Franta, toate statele scandinave precum si de Spania, Italia, Elvetia Austria. De asemenea, Australia, aliat fidel, a anuntat deja ca se alatura Bancii, iar Japonia considera. Ah si bomboana pe coliva, saptamana trecuta Polonia, stat mai serios decat Romania s-a alaturat la randul sau ca membru fondator al acestei Banci. Nu mai spun ca Ungaria, mai modesta a solicitat sa fie membru obisnuit al Bancii.
Nu stiu ce va iesi din aceasta banca. S-ar putea sa fie un mare balon de sapun. La fel de bine s-ar putea sa fie inceputul unei schimbari de polaritate in politica internationala. Insa e grav ca Romania a ratat acest moment probabil din cauza unei clase politice lipsite de curaj si viziune, terorizata ca o noua deschidere spre China l-ar costa dizgratia Marelui Licurici. Clar, Romania apara un anume statu quo depasit deja de ani buni cu un zel demn de o cauza mai buna. O mare porcarie care arata inca o data ca nu neaparat strainii sunt de vina (polonezii au avut curaj sa intre pe acest drum),ci miopii pe care-i avem in frunte…
Uitati aici lista oficiala a membrilor AIIB http://www.aiibank.org/members.html
etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur