Archive | Iunie 2015

Altfel despre operațiunea Barbarossa

Ei și a venit și ziua de 22 iunie, zi fatidică în istoria poporului român. Nu, nu e vorba despre disparitia lui Ponta, ci despre declanșarea operațiunii Barbarossa. Germania, alături de aliați, inclusiv România, a atacat URSS-ul lui Stalin, cam pe la ora la care se publică postul acesta. După 1990 a apărut tot mai mult teza că atacul Germaniei a avut un caracter preventiv deoarece Stalin se pregătea, la rândul său să atace Germania.

Deschizătorul de dumuri în această privință a fost un dezertor din serviciul de spionaj al Armatei Sovietice (GRU, a nu se confunda cu KGB!) Viktor Rezun, cunoscut sub numele de Viktor Suvorov. Aproape toate cărțile lui au fost traduse în română, le găsiți aici: http://www.polirom.ro/catalog/autori/suvorov-victor/pagina_02.html Teza lui Suvorov este că Hitler a aflat că Stalin pregătea un atac contra Germaniei iar acesta era un plan pregătit de multă vreme. Hitler a jucat rolul ”spărgătorului de gheață” adică al nebunului care a distrus tamponul dintre Germania și Rusia, aducând cele două puteri față în față. Conform lui Suvorov atacul sovietic ar fi urmat să aibă loc în 5 iulie 1941, iar ținta principală era regiunea Ploiești, pe atunci principala sursă de aprovizionare cu petrol a Germaniei. A scris câteva cărți pe tema asta, dar mereu a fost criticat că speculează, că nu are probe.

Este interesant că, în timp ce majoritatea istoricilor occidentali au respins această teză, există un anume sprijin din partea istoricilor ruși. Unul din aceștia, Mihail Meltiuhov a publicat o carte (din păcate disponibilă doar în rusă) al cărei titlu s-ar traduce ”Șansa ratată a lui Stalin”. Meltiuhov a avut clar acces la documente sovietice și susține că atacul sovietic nu era legat de cel german și ar fi urmat să aibă loc la 12 iunie 1941 dar din cauza evenimentelor legate de fuga lui Rudolf Hess în Marea Britanie a amânat planul astfel că Hitler a avut ocazia să atace primul. Deși este critic la adresa lui Suvorov, concluziile sunt oarecum asemănătoare si, la fel ca la Suvorov lipsesc probele care sa poata fi respinse… Lucram si noi, ca si DNA-ul cu ”suspiciuni rezonabile”. Interesant este faptul ca in 2006 Meltiuhov a publicat o carte despre ”Campaniile eliberatoare ale lui Stalin” in care se apropie de teza lui Suvorov. Sustine ca Hitler ar fi luat decizia de a ataca URSS in momentul in care a inteles ca apropierea Armatei Rosii de Ploiesti ii periclita sursa de aprovizionare cu petrol.

Uitați aici un interviu dat de Meltiuhov unei gazete curajoase din Rusia, Novaia Gazeta în anul 2002. http://2002.novayagazeta.ru/nomer/2002/66n/n66n-s32.shtml Multumesc prietenului meu basarabean, care m-a determinat să încep blogul, pentru traducere

  • Ați spus că munca lui Victor Suvorov este ca o prăjitură cu mai multe straturi de adevăr și ficțiune.
  • Suvorov e un scriitor strălucit. Dar pentru că am avut ocazia să testăm mai multe din afirmațiile sale cu material de arhică o parte a versiunii sale trebuie să fie numită drept ce este, fantezie. A utilizat o parte din imaginarul sovietic, a adăugat imaginar anti-sovietic și fantezia sa proprie. Cea mai mare parte din concluziile lui Suvorov sunt reflecții jurnalistice. Adeseori ia un fapt sau două importante și începe să le descompună cu o răbdare incredivilă.
  • Dar nu puteți nega unul din faptele cele mai evidente și impresionante, dezmembrarea celei mai puternice linii de fortificații, numită ”Linia Stalin”, care ar fi putut salva viața a mii de militari și civili.
  • Știți până în prezent nu se poate afirma dacă a fost dezmembrată sau nu. Există documente referitoare la conservare, soluție propusă în primăvara lui 1941 asupra transferului către noua frontieră, spre ceea ce istoriografia occidentală numește acum ”Linia Molotov”. Dar nimeni nu știe dacă soluția aceasta s-a realizat sau nu. Cercetarea asupra subiectului este pur și simplu inexistentă.
  • Aș dori opinia dumneavoastră asupra represaliilor dinaintea războiului și impactul lor asupra Armatei Roșii. Unii spun că este principala cauză pentru înfrîngerile suferite de Armata Roșie la începutul războiului, alții că rotația comandanților se datora noilor realități.
  • Nu am un răspuns clar. În primul rând pentru a înlocui personalul epurat nu au venit persoane tinere cum se consideră în general. Nu, toți aparțineau aceleiași generații. În al doilea rând nu cunoaștem criteriile după care s-a făcut epurarea. Din timpul lui Hrușciov există ipoteza că cei mai buni generali au fost uciși. Cu toate astea, totul evoluează în jurul numelor lui Tuhacevski, Uborevici, Iakir. Dar se pare că nimeni nu a făcut studii serioase refeirtoare la comptențele celor reprimați sau la criteriile după care s-a făcut represiunea. Îmi pare rău, ca ființă umanî pentru cei uciși. Dar nu toți (Ofițerii n.tr.) au fost împușcați și mulți din cei închiși sau dați afară s-au întors la datorie. Amintiți-vă de Rokosovski. Vorbind strict este necesar un studiu aprofundat asupra dosarelor personale ale generalilor și ofițerilor. Doar pe baza dosarelor personale și a evaluărilor, a contribuțiilor fiecăruia la dezvoltarea armatei și a modului în care a fost afectată capacitatea Armatei Roșii se pot face anumite calculele. Este o muncă enormă.
  • După cum știu ați studiat atent chestiunea cooperării economice dintre URSS și Germania înaintea războiului.
  • Trebuie distins între două situații – factorul politic și situația de pe piața mondială. Uneori uităm că din septembrie 1939 Europa era în război iar Franța și Mare Britanie au anulat contractele u URSS. A fost atât o decizie politică cât și necesitatea mobilizării lor economice. În mod normal, Moscova a reacționat și a căutat alți furnizori. Kremlinul a fost etrem de pragmatic. A fost o serie de livrări reciproce iar URSS a importat în special bunuri de durată: mașini unelte, componente tehnice, diferite tehnologii și am furnizat în special materii prime. Iar livrările noastre acopereau doat 6=7% din comerțul german. Cu toate acestea există un aspect indiscutabil; tranzitul german prin URSS. În 1940 – începutul lui 1941 acetsa acoperea 60-70% din transportul pe distanțe lungi al Germaniei. În acest sens un anume ajutor al URSS către cel de-al Treilea Reich a existat.
  • Ce puteți spune despre principala teză a lui Suvorov, că URSS se pregătea să atace Germania dar Hitler i-a luat-o înainte lui Stalin?
  • Cănd a început controversa în jurul cărții lui Suvorov militarii au declasificat planurile strategice ale Statului Major. În timp ce unii încearcă pe baza acestor documente să respingă argumentele lui Suvorov, în opinia mea aceste încercări nu sunt convingătoare. Cât privește memorandumurile Statului Major trimise lui Stalin și Molotov (și sunt cel puțin patru) criticii susțin că au caracter de proiect. Sunt în total dezacord și subliniez: acestea sunt documente oficiale, nu de lucru

Documentul Statului Major din 11 martie 1941 are o dată precisă: 12 iunie pentru a lansa o ofensivă. Cu toate acestea nu se specifică un an. E o dezbatere în curs. Să spunem că  o notă brută care nu va fi trimisă iar data este introdusă din întâmplare. Si atunci întreb și eu: cine a scris notele astea brute adresate lui Stalin și Molotov? Dacă e o notă brută, de ce îi pui un antet oficial? Un memorandum adresat conducerii de partid și de stat este scris în conformitate cu toate formalitățile de mâna adjuntului șefului operațiunilor din Statul Major, generalul-maior Vasilevski, viitorul mareșal. Nu înșeleg de ce aceste documente au fost declarate documente de lucru ale Statului Major. Și rezoluțiile lui Stalin sunt pe ele,, iar Stalin nu era deloc un partizan al rezoluțiilor scrise, în special al acestui tip de documente. Deci primul document apare la finele lui iulie 1940. Stalin cere să fie refăcut. A doua notă (și asta nu e contrazis de istoricii noștri) este transmisă lui Stalin în noaptea de 14 spre 15 octombrie. Versiunea revizuită a primei note, datate 18 septembrie. Din acest moment, Stalin aprobă planul strategic sovietic. Mai târziu, în martie și mai 1941 apar încă două note. Documentele asupra desfășurării trupelor sovietice. Comandamentul nostru nu voia să aștepte să fie atacat. Întrebare: de ce? Aici sunt în dezacord cu Suvorov. Întregul plan trebuie interpretat ca un ”atac preventiv”. E o formulă clasică.

  • Autorul ”Spărgătorului de gheață” susține că trupele sovietic erau adunate într-o concentrare puternică la frontiera cu România și că scopul ofensivei era tăierea arterei care aproviziona Germania cu petrol.
  • Sunt în dezacord total. Atacul principal era prevăzut în sud, dar nu spre România, ci spre sudul Poloniei și Silezia pentru a ieși în spatele grupului central al Wemachtului și a tăia Prusia Orientală. Cu toate astea, în documentul final al Statului Major din 15 mai România este menționată dar doar ca posibilă problemă pentru Frontul de Sud Vest și doar după succesul pe direcția principală. Iar documentul inițial din 1940 prezintă două versiuni de ofensivă, în nord și sud și susține categoric sectorul de sud între Lvov și Kovel.
  • Atunci de ce nu a fost pus în aplicare planul?
  • Din cauza factorilor geopolitici, în special a situației din Balcani. 1941 a început cu certuri mari din cauza aderării Bulgariei la Pactul Tripartit. Zvonurile au apărut în mijlocul lunii ianuarie iar Moscova a exprimat dorința ca Bulgaria să rămână stat pașnic (neutru, eventual cu baze militare sovietice). Germanii au tăcut. La 1 martie, sub presiunea Germaniei, Bulgaria a aderat la Pact și s-a alăturat Wemachtului (în atacul contra Iugoslaviei și Greciei). Kremlinul a înțeles că Hitler nu intenționează să asculte de solicitările noastre. Din acest moment apare planul strategic și data de 12 iunie. (…) Stalin s-a decis să mobilizeze trupele. Și în vară 25% din potențialii recruți erau chemați pentru încorporare. Cred că explicația trebuie căutată în zborul lui Hess la Londra. Stalin a crezut în posibilitatea unui acord între Germania și Marea Britanie. (…) Malenkov a plecat la Berlin. Agenția de spionaj din Marea Britanie a avut ca misiune să afle ce se petrece în spatele ușilor închise. Dacă misiunea lui Hess ar fi avut succes și războiul din Europa înceta? Cred că situația l-a determinat pe Stalin să aștepte și să amâne planul de atac din 12 iunie.

Conform planului „Barbarossa” Hitler plănuia să treacă granița sovietică la mijlocul lunii mai. Din cauza evenimentelor din Iugoslavia (a fost amânat n.tr) Când prințul regent Pavel a încercat să adere la Pactul Tripartit, cercurile anti-germane slavofile au reacționat la 27 martie. Astfel Hitler a decis să invadeze mai întâi Balcanii. Doar pe data de 30 aprilie a desemnat o nouă dată pentru ofensivă, 22 iunie. Dar comandamentul sovietic nu știa nimic despre pnanurile calendaristice ale armatei germane, apropos de versiunea lui Suvorov, a războiului preventiv al lui Hitler. Guvernul german nu știa, de asemenea, nimic despre planurile sovietice.(…) Toate versiunile despre războiul preventiv sunt un tam-tam politic.        – Și dacă Uniunea Sovietică ar fi atacat Germania? Cu statisticile în mână pot să spun că superioritatea germană în principiu, nu exista. Singurul lucru cu care Germania a depășit vecinul de la est la granița – este numărul de personal. Și este numai din cauza faptului că nu au fost mobilizați in spatele frontului. Formal, Wehrmacht-ul a avut mai mulți soldați, dar aproape un sfert erau la serviciile din spate, nu a participat la lupte. La tancuri, avioane și artilerie superioritatea a fost inferior Armatei Roșii. Împotriva a 4000 tancurile germane erau 14 mii sovietice, împotriva aproape 5.000 de avioane germane – mai mult de 10 mii de noastre. Germanii erau inferiori și la tunuri și mortiere: raportul a fost de 42,000 la 59 000. Trebuie să spun direct: trupele sovietice erau înarmate până în dinți!        – Atunci cum explici înfrângerea zdrobitoare în prima etapă a războiului? Trupele noastre sunt întinse, ei încă invocat numai la granițele de vest. Prin urmare, pe câmpul de luptă s-au dovedit superioritatea încă germanii, în special grupurile de tancuri. Și apoi luați în calcul efectul de domino. Linia frontului a fost ruptă, iar Wehrmacht-ul a început să piseze o parte după alta. (…)

Anunțuri

O altfel de viziune asupra propriei istorii

Și-n cartea veșniciei scrie

Că țări și neamuri vor pieri,

Dar mândra noastră Românie

Etern, etern va înflori.

Pe-al nostru steag e scris unire, Versuri de Andrei Barseanu

Mi-am amintit de aceste versuri acum cativa ani cand am citit un articol al regretatului Florin Constantiniu, care se incheia cu Finis Romaniae (S-a sfarsit cu Romania). Am considerat ca exagereaza dar incep sa ma intreb daca nu cumva a avut dreptate. Vad ca si Varujan Vosganian (care cred ca ar trebui sa se intoarca la scris si sa abandoneze troaca politica) se exprima in sensul asta

http://vosganian.ro/?p=6085

Atunci mi-am dat seama ca noi românii, ca majoritatea popoarelor, avem tendinta de a ne considera (ca natiune) eterni. In definitiv gandul ca urmasii tai vor continua sa traiasca pe care ai trait tu si au trait si stramosii tai face chiar si gandul la propria moarte suportabil.

Statul roman poate sa aiba hotare diferite dar noi romanii suntem vesnici, apa trece pietrele raman.

In linii mari cam asa gandesc toate grupurile etnice despre ele insele. Si cam asa au gandit toate, de la inceputul istoriei.

Exista insa un popor care a gandit altfel existenta sa, unul care a influentat indirect intreaga Europa. Pe vremea cand Roma nu era decat un targusor care incerca sa scape de sub asuprire, in centrul si nordul Italiei inflorea o civilizatie stralucita. Desi i s-a pastrat doar amintirea, civlizatia etrusca a dat romanilor multe din institutiile care aveau sa le defineasca in mod profund cultura: mitologie, organizare politica si militara.

Unul din conceptele preluate de catre romani de la etrusci este cel de saeculum, in romana secol. Insa in timp ce romanii defineau secolul drept o suta de ani, pentru etrusci saeculum era o perioada de timp care incepea cu un eveniment si se termina cu alt eveniment. Durata dintre cele doua nu era definita. Etruscii, spre deosebire de celelalte popoare nu credeau in vesnicia lor. Fiecare om si fiecare grup avea alocate cateva cicluri de existenta.

Pentru oameni zeii alocasera un maximum de 12 cicluri de 7 ani iar pentru poporul etrusc (se pare ca si conceptul de populus este moștenit tot de la etrusci) erau alocate zece saeculum. La finalul celui de-al noualea saeculum avea sa dispara poporul etrusc, iar la finalul celui de-al zecelea aveau sa dispara si ultimii cunoscatori ai limbii etrusce. In mod straniu prezicerile s-au adeverit. La finele Republicii Romane (cam in perioada lui Iulius Caesar) etruscii erau ireversibil latinizati iar in perioada lui Nero nu mai existau cunoscatori ai limbii etrusce (Robert Graves sustine intr-un roman ca in perioada domniilor lui Augustus și Tiberius ar mai fi existat cativa cunoscatori ai limbii etrusce).

Așa ca sa nu ne miram si sa ne gandim ce va ramane dupa poporul roman. Etruscii sunt norocosi intr-un fel. Nu doar ca lumea isi aminteste de ei, dar exista si o fundatie de studii etrusce, care publica o respectabila revista in limba engleza.

Ma intreb ce va ramane dupa noi si cine-si va mai aduce aminte de romani?

The Wicker Man

Daca nu sunteti prinsi in spectacolul de suntet si lumini al motiunii de cenzura ati vazut/citit/auzit poate despre moartea unui actor cam de seria B din Marea Britanie, Christopher Lee. Se vorbeste despre rolurile lui din  Dracula, Saruman din filmele lui Tolkien sau contele Dooku din trilogia Razboiului Stelelor.

Vad insa ca aproape nimeni nu mentioneaza faptul ca a jucat intr-un film din anii 70 aproape necunoscut in Romania. Se numeste The Wicker Man si conform wikipedia este considerat echivalentul „Cetateanului Kane” al filmelor de groaza.

Aici fisa de pe imdb http://www.imdb.com/title/tt0070917/?ref_=nv_sr_1

si aici prezentarea de pe wikipedia in engleza http://en.wikipedia.org/wiki/The_Wicker_Man_(1973_film)

Filmul este in mod evident si o parabola a decrestinarii Occidentului. Politistul Howie, crestin devotat, investigheaza disparitia
unei tinere femei pe o insula in Scotia. Incetul cu incetul descopera ca intreaga insula abandonase crestinismul  si practica un cult pagan care presupunea si sacrificii umane. Christopher Lee este stapanul insulei si nepotul  celui care reintrodusese cultul vechilor zei păgâni. Cred ca este ultimul film in care un politist britanic striga „We  are a Christian nation”. Ca un semn al invaziei political correctness, cand politistul Howie il invoca pe Isus, are parte de priviri urate din partea bastinasilor din insula (au am trait asta in vara lui 1995, in Marea Britanie, dar alta, data despre asta).

Aici dialogurile dintre Lord și politist

Sergeant Neil Howie: But what of the true God, to whose Glory, churches and monasteries have been built on these islands for generations past? Now sir, what of Him?

Lord Summerisle: He’s dead. He can’t complain. He had His chance and in modern parlance, „blew it.”

Sergeant Neil Howie: No matter what you do, you can’t change the fact that I believe in the life eternal, as promised to us by our Lord, Jesus Christ. [shouted] I believe in the life eternal, as promised to us by our Lord, Jesus Christ!

Lord Summerisle: That is good, for believing what you do, we confer upon you a rare gift, these days – a martyr’s death. You will not only have life eternal, but you will sit with the saints among the elect. Come. It is time to keep your appointment with the Wicker Man.

Scena finala este clar, simbolul mortii crestinismului in vestul Europei (in est procesul  nu s-a terminat inca…)

Pentru rest puteti cauta filmul dar va dau niste trailere. Cum s-ar traduce din engleza, sunt semne ale timpurilor care
vor veni (si pentru noi)

Casandrele

Casandra era in mitologia greaca prezicatoarea care ghicea exact viitorul dar era blestemata ca profetiile sale sa nu fie crezute.

Tocmai pregateam un nou post de istorie contrafactuala cand cazu pe scena natiunii scandalul cu Ponta. Desi nu ma intreseaza nici personajul, nici scena politica din acest moment (si nu doar de scarba, ci pentru ca parametrii evolutiei Romaniei sunt foarte previzibili, indiferent de cine e titularul primelor 5-6 pozitii in stat) mi-am adus aminte ca am prevazut caderea cabinetului pe blog aici (ceea ce se petrece acum sunt ultimele zile, maxim luni de agonie, pe Viorel nu-l prinde Craciunul la Victoria) si de modul in care Evenimentul Zilei al lui Cristoiu titra in anii lui de glorie (pana prin 1994/1995) ”Evenimentul Zilei a avut inca o data dreptate!”.

Pentru ziar era un mod de a vinde mai mult, dar în general multă lume se bucură cand ”ghiceste” ceva. Exista chiar oameni care fac bani din asta.

Cu toate astea cred ca nu e nimic mai frustrant decat sa prevezi dezastre (mai ales pentru chestiuni apropiate) si sa nu poti face nimic pentru a le impiedica. Povestea e veche, din mitologia greaca. In Iliada, Homer vorbea despre Casandra, cea care profetea dar nimeni nu credea in profetiile ei.

In istoria contemporana exista doua cazuri extraordinare. In ianuarie 1914 un fost ministru rus de interne a vazut exact consecintele aliantei Rusiei cu Marea Britanie si Franta impotriva Germaniei.A prevazut si infrangerea armatei ruse si prabusirea monarhiei tarilor. Soarta l-a iertat si a murit in 1915 ca sa nu vada cum i s-au implinit, aproape la virgula, previziunile.

http://novaonline.nvcc.edu/eli/evans/his242/Documents/Durnovo.pdf

Al doilea caz este cel al lui Ioannis Metaxas, dictatorul Greciei intre 1936 – 1941. Militar de cariera, Metaxas a fost unul din putinii oameni lucizi din Grecia, care s-au opus invaziei grecesti a Anatoliei in 1919. A scris ca Grecia singura nu poate asigura ocupatia malului estic al Egeei iar populatia greaca si armeana de acolo era incapabila sa-si asigure autoapararea. N-a stat nimeni sa-l asculte si in 1922 cateva milenii de civilizatie elena au fost efectiv desfiintate.  Sigur Metaxas a incercat (si intr-o masura a reusit) sa recreeze un nou stat grec dar catastrofa din Asia Centrala a alterat elenitatea pentru totdeauna.

Asa si cu viata politica din Romania! Ce daca un serviciu ii da la cap altuia ca sa-si puna ei oamenii? Ce daca justitia se confunda cu Ministerul Public ajuns azi in Romania la o pozitie pe care si Procuratura lui Visinski ar fi invidiat-o? Daca pleaca Viorel si vine Catalin se schimba ceva in Romania? Are vreo importanta daca Ioan (Ucu) Rus a grait la ordin sau din prostia care-i orbeste pe unii romani cand ajung ministri? Nu prea cred! Viitorul Romaniei este destul de sumbru si a fost descris aici.

Daca pleaca sau ramane Ponta se schimba ceva in acest tablou?

As tinde sa cred ca Barbu Mateescu a fost prea optimist. Daca Europa va cadea sub loviturile migratiilor si/sau ale colapsului economic, copiii nostri nici macar nu vor avea unde sa fuga…

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur