Archive | Mai 2015

Dan Alexe sau stiinta fara constiinta…

Recent, un domn care se numeste Dan Alexe si-a lansat o carte intitulata ”Dacopatie si alte rataciri romanesti” aparuta, unde altundeva?, decat la Humanitas. Ideea lui Alexe este sa combata tezele care sustin in primul rand originea dacica a romanilor si a limbii romane.

Adevarul e ca tampenii fara valoare stiintifica precum ”Dacii: Adevaruri tulburatoare” au impanzit internetul si, din pacate, sunt luate drept serioase de catre oameni la care m-as fi asteptat la mai mult discernamant. Sa mai spun de congresele de Dacologie care-l fascinau pe un bun amic de-al meu, absolvent de ASE? Altfel un om cu spirit practic si fler extraordinar in afaceri dar spiritu lui critic, care l-a consacrat drept un economist extraordinar (mi-a descris cu lux de detalii in 2005 cum avea sa vina criza din 2008) se topeste ca gheata la soare cand aude de Napoleon Savescu…

Si din pacate, povestea a inceput de mult. In clasa a doua, in 1977 am primit la premiu o carte de Dumitru Almas cu povest despre daci. O serie de povestiri, cu Lismiah si Dromihete, cu Scorilo, Burebista, regele Dapix, Cornelius Fuscus (de fapt repovestiri ale unor cronici sau povest din antichitate) si tot asa, pana la ultima poveste in care autorul spunea cum romanii cucerisera ei Dacia, dar pe actualul pamant mai traiesc de fapt tot niste daci care au mai luat ceva din semetia romanilor. Periodic apare ceea ce Lucian Blaga numea intr-un articol ”Revolta fondului nostru nelatin” iar manifestarile sunt absolut bizare.

Buun, Dan Alexe care stie o multime de limbi lanseaza volumul si nu pierde ocazia sa spuna ca romanii sunt niste tarani tristi, mici si complexati care pun botul la teorii dacopate pentru ca nu-si asuma identitatea.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/Dan+Alexe+Romanii+se+impauneaza+cu+o+mitologie+total+inventata

Asa o fi dom Alexe! Nu am nicio problema cu combaterea tampeniilor lui Roxin sau Napoleon Savescu! Eeeei insa citind blogul domnului Alexe gasesc o capodopera de ipocrizie! Apararea unor nazbatii eructate de Lucian Boia (acest Pavel Corut pe invers, vorba lui Cristian Banu de la http://www.politichii.ro)  in cel mai bun stil ”asinus asinum fricat” sau in acest caz ”demitizatorul” pe ”demitizator”.

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/05/01/ce-limba-vorbea-stefan-cel-mare-si-ce-a-vrut-sa-spuna-lucian-boia/

Ce s-a petrecut? Lucian Boia a spus că până în 1859 moldovenii se declarau ”moldoveni” nu români și că Ștefan cel Mare vorbea ”o limbă asemănătoare cu cea din Țara Românească”. Nu mai reiau argumentele celor care au studiat documentele epocii și au semnalat ca Moldova incheiase cu Polonia un tratat in limba valaha” (spre marea suparare a moldovenistilor din stanga Prutului si a demitizatorilor din dreapta lui), că la 1643 pe cheltuiala domnului Moldovei, Vasile Lupu se tipareste ”Cartea romaneasca de invatatura” (nu moldoveneasca!) ”den scrisoare grecească pre limbă românească ca să le înțeleagă toți”.

Dan Alexe insă comite un sofism absolut strigator la cer. Pentru a-l absolvi pe Boia spune ca de fapt limba romana este o constructie oarecum artificiala si ca ” e limpede că dialectele românești care nu ar fi fost forțate prin constrângeri politice și culturale să se adapteze unor reguli impuse ar fi evoluat în direcții la fel de divergente precum au făcut-o spaniola și portugheza”. Serios?

Adevarul e ca romana vorbita la nord de Dunare este remarcabila tocmai prin lipsa formelor dialectale. Luati un vorbitor de romana din Maramuresul istoric, din satele de la nord de Tisa si puneti-l sa vorbeasca cu unul din Banatul sarbesc. Dincolo de evidente diferente intre modul in care vorbesc limba romana se vor intelege mult mai usor decat un vorbitor al bavarezei cu unul al dialectelor din nordul Germaniei.

Am luat intentionat acele exemple deoarece se refera la vorbitori de romana care nu au suferit niciodata de asuprirea sistemului educational romanesc si nici ale statului roman in general! La fel de simplu puteam sa iau un roman din Cernauti si unul din Severin sau unul din Chisinau si unul din Timisoara.

Sigur domnule Alexe, latina vulgara s-a dezvoltat in mod diferit in Peninsula Iberica in portugheza, spaniola (sau castiliana) si catalana. Insa procesul incepuse de mult iar in secolul XIV era deja finalizat. De exemplu, ”las Cantigas de Santa Maria” sunt scrise pentru curtea regelui Castiliei Alfonso cel intelept dar in limba portugheza.

Idem, in 1492, un autor ii preda reginei Isabela Catolica a Spaniei ”Gramática de la lengua castellana”. Tot la finele secolului XV se publica romanul de limba catalana Tiranul alb (Tirant Lo Blanc), una din primele istorii contrafactuale.

Prin urmare, se poate vorbi de un continuum dialectal din sudul Portugaliei pana in Catalonia, insa aceasta analogie nu se aplica spatiului daco-roman. Limba română așa cum era vorbită secole înainte de crearea asupritorului stat român a manifestat o imensă varietate dar și-a menținut un fond comun remarcabil.

Crearea statului modern, educatia publica, administratia statului, serviciul militar obligatoriu, mass-media audio si vizuala, au uniformizat limba romana. Standardul a fost dat de limba seaca vorbita in Muntenia, dar efortul necesar a fost multa mai redus decat cel pentru uniformizarea italienei sau germanei (Italia si Germania se formeaza ca state cam in aceeasi perioada ca si Romania). Pur si simplu, in comparatie cu germana sau italiana, romana nu a avut nevoie de un dialect unificator. Diferentele exista inca dar nici macar eforturile sustinute ale URSS nu au reusit sa creeze dincolo de Prut o limba moldoveneasca diferita de cea romana.

Trista aparare a lui Lucian Boia utilizand sofisme. Ca sa ne exprimam intr-una din limbile vorbite in tara unde este dl Alexe azi, ”La science sans conscience n’est que ruine de l’âme”.

Anunțuri

Istorie contrafactuala – Romania dupa 1990

Vad ca mai multa lume a scris despre alegerile din 20 mai 1990. Dl Stanomir pe contributors lamenteaza rezultatul de atunci si pune o intrebare absolut aiuritoare: ” Cum ar fi arătat acea Românie imposibilă în care Ion Raţiu şi Corneliu Coposu să fi primit şansa de a-şi servi patria, pentru care se sacrificaseră şi luptaseră?”

In 1990, doar 2 la suta dintre cetatenii cu drept de vot s-au pronuntat pentru calea aratata de PNTcd. Alti 7% au votat pentru PNL. Acestia erau romanii care doreau schimbari radicale. Maghiarii au votat in bloc UDMR-ul si astea au fost datele pana in 1992.

O alta evaluare apartine unui autor de limba engleza: Iliescu a fost o scarba unsuroasa si onctuoasa dar Romania putea fi mai rau.

In aceste conditii sa vedem care ar fi fost doua posibile scenarii dupa 1989. Atentie: Nu iau in considerare date fundamental diferite ale politicii internationale!

1) Varianta pesimista Izolare si intarziere: Avem alegeri la 20 mai cu rezultatul cunoscut si Mineriada imediat dupa. FSN-ul este mai rigid decat a fost in realitate si domina autoritar societatea in mai mare masura decat a facut-o. Opozitia este sufocata (oricum in afara Bucurestiului si oraselor mari in 1990 nu exista opozitie) si este incapabila sa se adune. In 1990-1992 Opozitia a compensat slaba putere prin numeroase mitinguri si actiuni la care strangeau multa lume. Cu o regrupare a institutiilor represive mai puternica, Opozitia ar fi fost mai timorata iar FSN-ul ar fi dominat.

In acest scenariu, principala problema pentru FSN o reprezinta dialogul cu UDMR si pastrarea propriei coeziuni.

In timpul nostru (OTL cum se spune in istoria contrafactuala de lla Our Time Line) UDMR-ul anilor 1990-1996 a fost in opozitie clara fata de FSN si ulterior PDSR. Iliescu, la randul lui, dupa o anumita deschidere a preferat sa joace pe cartea nationalista. Trebuie reamintit ca in anii respectivi nu pareau excluse modificari de frontiere, iar guvernul Ungariei facea referiri frecvente la aceasta posibilitate (mai mult in legatura cu Serbia, dar nu exclusiv). Daca Iliescu reuseste sa se prezinte drept scutul minoritatilor fata de nationalisti si sa-i pacaleasca si pe astia poate visa sa fie presedinte pentru intreg deceniul.

E destul de greu, pentru ca maghiarii aveau solicitari precum restituiri de proprietati, inscriptii bilingve si multe altele care erau imposibil de acceptat de catre Romania anului 1990. Singura modalitate de reusita ar fi ca UDMR sa accepte o gradualizare a solicitarilor.

In acest caz, Romania anului 1996 seamana mai degraba cu Belarusul lui Lukasenko decat cu tara care realizeaza alternanta la guvernare.

Iar FSN-ul are de rezolvat problema unei generatii tinere (decreteii) care nu pot pleca din tara (vizele pentru romani ne-au otravit anii 90) si care au oportunitati minime in tara. Riscul unei implozii a Romaniei este ridicat. FSN-ul se sparge inainte de alegerile din 1996 iar viata politica graviteaza in jurul acelor partide nascute din el. Romania este paria fata de UE, de intrarea in NATO nu poate fi vorba, iar perspectiva europeana nu exista.

La finele anilor 90, reformele economice au inceput dar criza din 1998 ne loveste mai puternic. In aceste conditii, se formeaza o coalitie de fesenisti reformati, partide istorice si cetateni nemultumiti care in 2000 reuseste sa preia puterea. UE este ingrijorata de posibilitatea ca Romania sa devina un fel de gaura neagra langa Serbia inca a lui Milosevici si deschide negocierile pentru asociere. Vizele pentru romani se ridica prudent are loc exodul masiv iar in 2008 este prevazuta aderarea la UE alaturi de Croatia (Bulgaria a intrat in 2004 alaturi de celelalte state din estul Europei). Economia este la pamant, iar ostilitatea din partea UE este mai mare decat in OTL. Fata de perioada noastra, criza din 2008 ne loveste mai putin puternic (deoarece nu am cunoscut explozia creditarii din 2002-2008) dar situatia generala este mai sumbra.

In plus, scena politica este mai violenta, ca urmare a tensiunilor create de FSN-ul anilor 90 si autoritarismului sau

2) Tranzitie accelerata – Nu e neaparat un scenariu mai optimist ci unul diferit. In acest scenariu,

divergenta este o scindare a FSN mai puternica in primavara lui 1992 si ramanerea PNL in CDR. In OTL, Petre Roman a ramas cu un o minoritate a fortei fostului FSN, majoritatea trecand de partea lui Iliescu.

Chiar si asa, CDR-ul (alianta opozitiei si a fortelor civice) parea in pozitie de forta pana in momentul in care Radu Campeanu (la ordin spun unii, manipulat de insi la ordin, spun altii) a decis in aprilie 1992 iesirea din CDR. In februarie 1992 CDR-ul castigase mai multe primarii ale marilor orase si pentru prima data in Romania exista un pluralism autentic.

In aceste conditii in toamna lui 1992 Iliescu castiga totusi (cu diferenta mai mica dar castiga) alegerile in fata lui Emil Constantinescu dar la parlamentare CDR si FSN pot forma majoritatea daca li se alatura UDMR. PDSR nu mai poate forma alianta cu PUNR, PRM si PSM (patrulaterul rosu), asa ca incep negocieri pentru formarea unui guvern de coalitie. Greu, se formeaza un guvern condus de Mihai Botez (a fost o propunere, dar a fost respinsa de CDR). Guvernul este instabil si cade relativ repede. Perioada 1992-1996 este una de instabilitate politica deoarece coalitiile de guvernare nu vor sa ia masurile impopulare necesare (cam cum a fost in OTL perioada 1996-2000).

In 1996, CDR reuseste sa dea vina pe Iliescu si castiga alegerile. Entuziasmul este mai redus decat in OTL dar impactul terapiei de soc este mai redus deoarece o serie de masuri impopulare fusesera totusi adoptate anterior. Emil Constantinescu este presedinte iar premierii vin de la PNTcd. Nu cred ca ar mai aparea Ciorbea ca premier, mai degraba Radu Vasile imediat in 1996. Datorita faptului ca schimbarile au inceput totusi mai devreme, impactul crizei din 1998 este totusi mai redus, iar aderarea la UE si NATO are loc in parametrii din OTL.

Marea diferenta apare in 2000. Iliescu nu mai candideaza deoarece mandatul 1992-1996 i-a erodat prea mult popularitatea, iar guvernarea CDR nu a fost atat de catastrofala ca in OTL. PDSR-ul respira greu deoarece FSN-ul lui Petre Roman ramane pe partea stanga. Eventual realizeaza si fuziunea cu PSD-ul lui Sergiu Cunescu si devine principalul partid social-democrat din Romania.

In aceste conditii, candidatul PDSR va fi Adrian Nastase. As fi fost tentat sa spun Melescanu dar avand in vedere ca in 1992-1996 am avut cateva guverne, Melescanu nu a mai avut un mandat lung de ministru de externe si astfel nu a mai reusit sa devina o figura politica de prim rang. Eventual se poate alatura unui curent reformist al PDSR condus de Adrian Nastase sau poate ramane in diplomatie.

PDSR ramane un partid cu 20% care reprezinta un segment de populatie mai conservator si mai nationalist decat in prezent iar odata cu ridicarea vizelor pentru romani scade si mai mult.

Alegerile din 2000 sunt castigate de Emil Constantinescu. Romania intra in NATO si UE ca in perioada noastra, iar scena politica se concentreaza intre dreapta reprezentata de PNTcd si PNL (care se bat pentru suprematie) si stanga lui Petre Roman. In 2004 alegerile vor fi castigate fie de Petre Roman, fie de un eventual candidat comun al PNT si PNL. Sa presupunem ca nu se schimba durata mandatului prezidential (in principiu durata de 5 ani a fost introdusa de PSD pentru ca toata lumea spera la un mandat pentru Nastase).

Alegerile din 2008 duc la un Parlament dominat de PNT, PNL si FSN-PSD Petre Roman, iar prezidentialele sunt castigate fie de Roman, fie de un opozant de pe dreapta. Daca FSN-PSD castiga parlamentarele, Basescu este un posibil prim ministru.

Criza loveste ca si in vremea noastra, iar PDSR-ul revine in forta dupa alegerile din 2008 ca partid al celor afectati de criza. FSN-ul lui Petre Roman se ofileste, iar dreapta este criticata pentru ca este responsabila de criza. Adrian Nastase ar avea sanse de a ajunge Presedinte in 2012, iar PDSR poate reveni la guvernare pentru prima data din 1996. Partidul da asigurari ca a invatat lectiile trecutului, nu e neocomunist, iar romanii ii voteaza masiv. In 2012 avem guvern PDSR – UDMR sprijinit eventual de cativa dizidenti de la FSN-ul lui Roman.

Un sfert de secol

Exact acum 25 de ani am votat pentru prima data in democratie. Am stat 40 de minute la coada ca sa votez impotriva lui Ion Iliescu si sa pun stampila pe PNL la Camera si Senat si pe Radu Campeanu pentru presedinte. La PNL alaturi de Campeanu era tanara garda formata din Patriciu, Tariceanu, Chiliman de la sectorul 1 si Radu Boroianu…

In jurul meu votantii FSN erau aproape beti de fericire ca vor pune stampila pe trandafir… Nici macar nu mai era nevoie de propaganda, Iliescu si Frontul erau plebiscitati dinainte…

Au trecut multe randuri de alegeri dar liniile mari pentru Romania (si pentru comportamentul meu la vot) au fost stabilite atunci. Copiii FSN-ului din 1990 au dominat copios viata politica romana, iar cei care erau impotriva FSN au votat impotriva lui, nu neaparat pentru un proiect alternativ.

Multi romani erau dupa 10 ani scarbiti de democratie (in special dupa marea deziluzie reprezentata de Emil Constantinescu- CDR) si s-au retras din procesul electoral. Am fost mai incet si in 2014 am marcat primele prezidentiale la care nu am participat.

Pentru nostalgici, un material de la ProTV cu extrase din documentarul lui Gulea Piata Universitatii. E mai bun pentru imagini decat pentru atmosfera. Adica da, de acord in Piata Universitatii se protesta (Marian Munteanu, daca va amintiti…) dar societatea romaneasca era clar, majoritar sub vraja cuplului magic Iliescu-Roman. Uitati-va la mitingurile delirante pe care le-a realizat FSN-ul in primavara lui 90 si la lozincile strigate. Acolo era poporul roman in majoritate in acel moment.

Cine nu era in Piata era cu Iliescu. Si asa a continuat…

E la nave va….

Presedintele Johannis s-a hotarat sa vorbeasca. La televiziunea germana. Liviu Dragnea a fost condamnat. Cu suspendare. Victor Ponta rezista. Impotriva cui, a lui Johannis, a DNA sau propriului partid? Traian Basescu se duce la Varsovia unde spune ca nu se poate construi nimic pe comunism. La 25 de ani dupa decesul respectivului regim. Iliescu neaga faptul ca a dat aviz pentru inchisoarea CIA. Nu dezminte faptul ca are vila la Lausanne sau unde a zis pensionarul de la CIA. Codruta se plange ca romanii continua sa dea spaga la medic desi DNA –ul combate coruptia mai ceva ca NKVD-ul lui Beria si Securitatea lui Teohari Georgescu pe dusmanii poporului.

Vorba lui nenea Iancu, criza teribila monser. Tara merge pentru ca e pe pilot automat ; UE merge taras grapis, Romania dupa ea. Nu va asteptati la idei sau proiecte, Doamne fereste ! Pesedistii il urmeaza halucinati pe un personaj care are in comun cu social – democratia cam cat am eu cu piata de capital din Dubai, iar PNL-ul sta si vegeteaza asteptand ca Codruta (sic!) sa-l ia pe Ponta la beci si ei sa vina la putere.

Intre timp in jurul nostru ba chiar si la noi, se petrec niste chestii. Nu sunt tinute la secret, dimpotrivă, sunt la vedere dar presa asa zis libera prefera sa nu le comenteze. In primul rand nu mai avem ziaristi de politica externa. Tutarii din presa de azi prefera sa scrie pe surse de la superiori, sa arunce diverse fonfleuri sau sa sa infiereze pe propriii dusmani sau cei ai patronilor. E mai simplu asa, nu trebuie sa-ti tocesti creierii.

Haideti sa le vedem : 1) Partidele politice au primit la Cotroceni un plic cu proiecte de legi. Ar fi legile Big Brother 2, stiti dumneavoastra alea cu ascultat, urmarit interceptat mai ceva decat pe timpul lui Ceasca. Nu stim dar banuim de la cine primise Cotroceniul plicul, oricum asa zisele fundamente ale societatii democratice, ne referim la partidele parlamentare au zis da, sa traiti si au promis ca le voteaza.

Intre noi fie vorba, nu e vreo originalitate romaneasca. Profitand de contextul actual si de criza contemporana represiunea se intensifica peste tot in lume. Putin e oarecum mai brutal. Altii insa o fac chipurile mai subtil. Uitati aici :

Canada http://thetyee.ca/News/2015/03/02/Tory-Law-Between-Liberty-Security/

Franta http://www.france24.com/fr/20150317-loi-renseignement-france-cyberespionnage-ecoute-keylogger-internet-imsi-catcher-terrorisme-charlie-hebdo-figaro

Nu mai spunem de SUA unde totusi au existata hotarari curajoase ale instantelor (si NU ale Curtii Supreme) sau mobilizari care macar au impiedicat concretizarea unor practici ale “organelor” in lege.

2) Dincolo de Prut au loc alegeri. Cel mai probabil vor cadea toate ramasitele de pro-europenism. Sa nu ne amagim: din 2009 dupa ce Voronin a plecat de la putere Romania (si UE) s-au mintit sprijinind diverse coalitii asa zis-proeuropene formate din partidul lui Filat, cel al lui Marian Lupu si cel condus de Mihai Ghimpu. Dincolo de faptul ca Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu a preluat electoratul militant pro-roman din R. Moldova (cel care inainte de 2005 vota PPCD-ul), celelalte doua partide au acoperit tot felul de politicieni jegosi, mai corupti si mai hoti decat cei din Romania (nu ca ai nostri ar fi mai buni, dar le e frica de stapani si de DNA…).

Moldovenii nu sunt tampiti. Pur si simplu i-au suportat pe astia atata timp cat amintirea lui Voronin era suficient de amenintatoare. Intre timp, s-au saturat si ei sa fie luati de tampiti. Maxima perspectiva europeana pe care UE o poate acorda R. Moldova a fost calatoria fara vize cu pasaport moldovenesc. UE nu poate sa inceapa negocieri de aderare cu o tara care are o treime de teritoriu necontrolat de autoritatile nationale.

Romania ca de obicei e pe nicaieri. Nu mai intru in detalii cum ar fi cal un sfert de secol de la prabusirea comunismului relatiile dintre cele doua maluri ale Prutului sunt distante si reci iar generatii de absolventi de educatie superioara romaneasca nu au reusit sa ne apropie. Sau de ce Piata Marii Adunari Nationale era departe de a fi plina duminica. Sau de ce un Vasile Ernu poate sa se plimbe sa spuna ca doar 10% din moldoveni doresc unirea si nimeni sa nu fie in stare sa-i dea o replica articulata…

Nimeni nu vrea sa-si puna intrebari pentru ca ar aparea si cei responsabili de aceasta situatie si protectorii lor institutionali…

Cand balonul de sapun pro-european de la Chisinau se va sparge, vor fi niste vanturi urate. Se prea poate sa nu ne afecteze direct. Mai incolo…

3) La doi pasi de noi (la patru ore cu masina de podul de la Portile de Fier I ca sa fim rigurosi), in Macedonia se pregateste un nou conflict balcanic. Macedonia are un guvern condus de un partid PPE, guvern care a fost tinut de Germania si sustinut si de SUA. Pana aici pare ca suna cunoscut…

Din pacate pentru stapanii respectivi, politicienii din Skopje nu au fost sa rezolve nici situatia economica (rata somajului este pe undeva pe la 36%) si, mai grav nici pe cea politico-demografica. Macedonia are (oficial) un sfert de populatie albaneza. In randul populatiei respective exista o componenta care nu mai dorește statul macedonean. Nu uitati ca-n 2001 avut loc un mic dar sangeros razboi civil in tara respectiva…

Iar la nord de Macedonia, pe o suprafata doar cu un pic mai mare decat a judetului Timis se afla maretul stat independent Kosovo. Acolo, alte 2 milioane de persoane stau inchise ca intr-un ghetou, iar somajul este de 35% si cei care nu reusesc sa prinda un loc la tuturoiul cu bani sau sa fuga in Occident se intreaba pai pentru asta am luptat noi contra sarbilor? Pentru asta am tras un deceniu ca sa avem un stat independent? Eeei si in conditiile astea e usor pentu cei maturi sa reia bunele obiceiuri iar pentru cei tineri sa faca si ei precum fratii sau verii mai in varsta si sa puna mana pe o arma in Kosovo sau Macedonia. Frontiera dintre ele este o gluma asa ca au pornit baietii un razboi mititel in zona. Fie ca nu aveau sustinere, fie ca era o lovitura pusa la cale chiar de guvernul macedonean (dupa cum acuza opozitia), evenimentele de la Kumanovo arata potentialul pentru explozie la cateva ore de Romania.

Iarasi, putem sta linistiti in bula noastra dar sa nu ne miram cand vor aparea repercusiuni. . .

Aici ambele parti din noul razboi rece au scos arsenalul de propaganda. Adevarul traduce un articol din Foreign Policy iar o cucoana semneaza articolul

http://adevarul.ro/international/europa/cine-pierdut-balcanii-protestele-macedonia-doar-inceputul-1_5551f97ecfbe376e351e15b1/index.html

Se da vina si pe influenta rusa. Nu sunt rusii niste inocenti dar fosta Iugoslavie a fost pentru ei un teren greu iar sa-i vezi capabili sa ridice albanezii la lupta iarasi e greu al naibii…

Iar de partea cealalta un jurnalist francez care a inceput ca avocat al homosexualilor si in prezent este consilier al lui Bashar al Assad explica cum a esuat revoluția colorata din Macedonia

http://www.voltairenet.org/article187566.html#nh2

Pentru el, era o revolutie montata de americani contra guvernului rusofil de la Skopje care dorea sa aduca gaz rusesc prin Turkish Stream . Cam greu! Turkish stream ar trebui construit pe fundul Marii Negre cam intre Novorosiisk si Istanbul. De acolo dus prin Grecia printr-un tinut muntos, trecuta frontiera in Macedonia (apropos, grecii nici aum nu recunosc acest nume). Pana se sapa prima cazma pentru Turkish Stream are timp CIA-ul sa schimbe o suta de guverne in Macedonia.

Apoi: Opozitia in primul rand nu este albaneza, ci macedoneana. Macedonia seamana mult cu Romania. Politica este facuta de doua clanuri de hoti apartinand populatiei majoritare. Hotii respectivi isi spun socialisti sau populari. Pentru ca populatia etnic macedoneana este divizata aproximativ egal intre cele doua clanuri au nevoie de sprijinul UDMR-ului local adica al partidelor albaneze. Populatia albaneza este oficial 25%, neoficial 30 % asa ca are luxul de a avea mai multe partide politice si desigur mai multe gasti politice.

Sigur, ca americanii au parghii pentru a influenta regiunea. Se prea poate ca ultimele evenimente din zona sa fie un mod subtil prin care SUA arata pisica Germaniei (cam ca procesul lui Frunzaverde la noi…).

Cam astea ar fi chestiile cele mai importante. Criza refugiatilor nu o includ aici. Planul Comisiei de a diviza refugiatii intre cele 29 de state a cazut dar merita un comentariu separat.

Intre timp, la nave va…

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur