Archive | Februarie 2015

Cazul Vosganian

Nu mi-a fost niciodata simpatic Varujan Vosganian. Habar nu am care e treaba cu gazele ieftine date unui milionar care banuiesc ce hram poarta si ca descinde din mantaua Sistemului (Structurilor cum spunea raposatul Radu Vasile) ca majoritatea afaceristilor post-decembristi. Nu ma intereseaza nici stilul lui de viata (prea luxos spune delatiunea Alinei Mungiu Pippidi).

Nu, sa va spun despre ce e vorba: tin minte cum a inceput cariera politica in calitate de reprezentant al minoritatii armene din Romania. Nimic spectaculos, reprezentarea tuturor minoritatilor in Parlament mi se pare una din chestiile bune de dupa caderea lui Ceausescu. Insa Varujan pe la finele lui 1994 inceputul lui 1995 publica intr-o revista, interesanta pentru vremurile respective, se numea Politis un rechizitoriu la adresa politicii romane fata de minoritati, comparabil cu cel al unor reprezentanti radicali ai UDMR. Ipocrizie, asuprire, revendicare de drepturi colective omul era mai nimicitor decat DNA-ul  de azi! OK, treaba lui, opinia lui desi eram de parere ca exagereaza foarte mult in articolul sau.

L-am pierdut din vedere pentru cativa ani pana in 1998 cand aflu ca impreuna cu Partidul Alternativa Romaniei a iesit din guvernarea CDR iar apoi a fondat Uniunea Fortelor de Dreapta. Mamaaaa si ce discurs de dreapta avea Partidul respectiv (si Vosganian in calitate de co-presedinte)! Ce cruci tragea prin bisericile ortodoxe (desi el era credincios apostolic armean)! Slogane gen ordine, traditie samd samd.

Sa ma ierte Dumnezeu, dar eu nu cred intr-o astfel de transformare! Nu te poti transforma in 4-5 ani (desi aia erau ani mult mai furtunosi decat astia de-acum) dintr-un reprezentant al minoritatilor (nu oprimate, dar nici foarte libere dupa opinia dlui Vosganian din 1994) intr-un exponent al conservatorismului traditionalist.

P.S. Ma refer la omul politic. Cartea Soaptelor mi-a placut foarte mult si-mi spun ca dl Vosganian lungeste lipsa persoanelor care s-au ratat ca oameni de cultura ca sa devina politicieni mai mult sau mai putin mediocri…

Va rog, nu-mi spuneti ca e pentru binele public!

Obsesia legilor Big Brother este absolut dezgustătoare. Imi vine sa vomit când vad o serie de somități care ne explica de fapt ca e bine pentru societate ca o gramada de securisti sa-si bage nasul in viata mea privata. După ONG-ul cu nume ionesciano-caragialesc Asociația pentru Implementarea Democratiei vine si dl. Deaconu, fost sfetnic al lui Traian Băsescu sa se bage in seama si ne explica el ca trebuie sa acceptam aceste legi

http://www.ziare.com/stiri/justitie/cum-pot-deveni-legile-big-brother-constitutionale-schimbarea-e-inevitabila-cat-suntem-dispusi-sa-cedam-interviu-1347091

SI ne spune dom profesor firoscos ,, problema nu este inca rezolvata pentru ca noi, cetatenii, nu ne-am decis deocamdata cat de mult suntem dispusi sa cedam din drepturile noastre in schimbul asigurarii securitatii vietii,,

Uite dom profesor ca eu prefer sa-l ascult pe un alt ilustru constitutionalist fara diploma, da am auzit ca a fost bun practician, Benjamin Franklin: Those who would give up essential Liberty, to purchase a little temporary Safety, deserve neither Liberty nor Safety. 

Apropos, aia care au omorat redactia Charlie Hebdo tineau legatura pe site-uri porno. Unde erau ,,organili,, franceze care, atentie au puteri mai mari decat cele din Romania? Desigur acum urmeaza noi restrictii, noi legi Big Brother la nivel european si peste câțiva ani mă tem ca va urma un nou atentat iar serviciile vor cere mai multa si mai multa putere. O cursa nesfarsita in care principalii perdanti vom fi tot noi, cetatenii obisnuiti.

Ca sa-l parafrazez pe Al Pacino in Nasul I: Don’t  insult my intelligence!

Omagiu conducatorului iubit!

In iunie 1940, sub Carol al II-lea aparea primul “Omagiu” la adresa conducatorului iubit.Prima Decennalia Felicia, numarul special al Revistei Fundatiilor Regale din data de 8 iunie 1940, dedicat restauratiei carliste in care semneaza nume mari ale culturii romane Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Constantin Rădulescu-Motru, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, N.I. Herescu, Cezar Petrescu, George Călinescu, Nichifor Crainic, Ion Marin Sadoveanu, Perpessicius, fratii Teodoreanu, Ionel si Pastorel. Cei zece ani sunt aniversati in trei teme, Regele, Tara cea Noua si Creatia Culturala.

Am citit numarul respectiv prin anii 90 si initial m-am cutremurat de ras. Versuri de Arghezi: „Graiul gândit, atât cât va fi grai,/ O să-şi aducă-aminte de frumosul Crai/ Şi mintea, cât va fi o minte, / Smerită-şi va aduce-aminte ».

Cezar Petrescu : Suveranul nostru este floarea extremă a acelei frământări de veacuri care, prin amărăciuni şi bucurii, prin lupte ori prin tratate cu imperiile vecine, ne-a dus la România de azi, care ne-a dat pe Mircea cel Bătrân, pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Vitezul, pe Brâncoveanu, pe Tudor Vladimirescu, falanga de la 1848, pe Cuza, pe Carol I, pe Ferdinand I”.

Mihail Sadoveanu: „Dincolo de apa Răsăritului nu mai sânt oameni,/ N-au pierit, ci li s-a veştejit surâsul,/ În zarea curganelor cerul se umbreşte/ De aripa liliacului spaimei…“ Sadoveanu avea sa tina peste sase ani faimoasa conferinta Lumina vine de la rasarit.

Bun, cunoastem toti ca oamenii sunt sub vremi dar asta e un avertisment pentru toti oamenii de cultura in a fi mai reticenti atunci cand isi slavesc protectorul mai ales cand asta e un sef de stat.

M-am umplut apoi de tristete cand mi-am dat seama ca la trei saptamani dupa aparitia Omagiului Romania Mare inceta sa existe. Salvatorul Neamului (din acel moment), Carol al II lea ceda fara lupta Basarabia si nordul Bucovine si lasa milioane de oameni (inclusiv multi care crezusera promisiunea lui ca nicio brazda de pamant romanesc nu va fi cedata fara lupta), prada URSS.

Am mai incheiat un deceniu cu alt carmaci in decembrie 2014. Bun stiu omagiile ridicate de Tismaneanu, Patapievici si altii. Insa cel mai nostim e un omagiu foarte asemanator cu cel al Revistei Fundatiilor de catre o platforma online a Adevarului. Romania de la zero.
Cititi si amuzati-va sau injurati (eventual entuziasmati-va, daca va place Basescu)

http://zodiascorpionului.dela0.ro/?q=zodia-scorpionului

Daca nu aveti rabdare, multumim autorilor, care incep cu concluzia: „Zodia Scorpionului, seria editorială Dela0.ro dedicată evaluării moștenirii care rămâne la capătul a 10 ani cu Traian Băsescu președinte, a ajuns la momentul bilanțului. După nouă episoade în care am analizat în detaliu ce s-a întâmplat cu România în ultimul deceniu, al zecelea și ultimul vine să facă o radiografie de ansamblu. Concluzia, după trecerea prin Zodia Scorpionului, este că suntem mai siguri ca țară decât în 2004, cu un stat mai suplu și mai pregătit să răspundă instituțional parteneriatelor externe asumate, dar și mai nevrozați, mai incapabili să dialogăm, mai divizați social. Dacă o țară se face și cu instituții puternice, dar și cu oameni liberi, moștenirea pe care ne-o lasă Traian Băsescu stă sub semnul reușitei, acolo unde a fost vorba de disciplină, dar și al eșecului, acolo unde a fost nevoie de libertate”.
Aferim! In februarie ne-am lamurit intr-adevar cat s-au intarit institutiile in deceniul Basescu!

Mani Pulite

Update: Spre uimirea mea pana si un personaj de la care ma asteptam la mai multa prudenta, dna Mungiu Pippidi, este incantata de ultimele evolutii. Ma asteptam de la domnia sa, care nu pierde nicio ocazie sa ne reaminteasca faptul ca e profesor universitar sa cunoasca macar istoria recenta si sa aiba mai mult spirit critic…

In prezent toata suflarea romaneasca se uita cu gura cascata la Mani Pulite de pe Dambovita. In fiecare zi mai o arestare mai o demisie, mai o dezvaluire, mai un breaking news, macar clasa politica isi merita o parte din bani, ca ne-a asigurat circul. Cu painea mai greu…

Dar nu despre asta e vorba. Vad ca adjunctul de la SRI si institutia sunt supuse tirurilor dezvaluirilor. Fara a specula asupra sursei (desi sunt aproape convins ca multe atacuri au in spate firmele concurente din sistem) sa va spun o poveste dintr-o mare democratie, care ne arata ca scandalurile nu duc niciodata la schimbari radicale sau mai rau, consolideaza sistemele putrede.

In anii 70 SUA a cunoscut ceea ce poate fi definit drept nadirul sau (de pana in prezent!). Vietnam, Watergate, Iran, inflatie, crizele petrolului si, ceea ce era mai rau, pierderea increderii americanilor in institutiile nationale. Stiu, est-europenii sunt mai cinici si nu prea am cunoscut cetateni de la est de Cortina de Fiercare sa fi avut vreodata incredere in institutiile nationale. Dar in SUA lucrurile au stat multa vreme altfel. Pana in anii 70 institutiile erau respectate, inclusiv ceea ce in limbajul politic roman contemporan poarte numele gingas de „institutii de forta”. Bun nu prea erau iubite, dar oricum erau respectate.

Watergate a pus capat acestei increderi aproape naive a americanilor in institutiile lor. Nu doar presedintele SUA a trebuit sa demisioneze, dar Congresul SUA si-a luat in serios rolul si a creat trei Comisii (doua ale Senatului una a Camerei reprezentantilor) care au investigat serviciile de informatii americane (CIA, NSA, va amintiti de Edward Snowden si FBI). Comisia Church, cea mai cunoscuta a adus publicului american la cunostinta ca serviciile lor faceau ceea ce fac toate serviciile: ii ascultau, le citeau corespondenta fara a putea fi deranjate cu ceva. Raportul a fost chiar prudent deoarece nu mentiona NSA pe nume dar a descris in detaliu practicile institutiei.

Comisia Pike a urmat Comisiei Church si a alcatuit un raport mai interesant in care se arata clar ca bugetul serviciilor este mult subestimat, ca serviciile nu fusesera niciodata sub un control parlamentar adecvat si (nicio surpriza pentru noi) spionasera copios propriii cetateni. Mai rau, Comisia Pike a examinat toate rateurile CIA si a ajuns la concluzia ca serviciile nu erau neaparat eficiente.

Raportul Comisiei a fost blocat de administratia Ford iar lui Pike i s-a transmis un mesaj dulce din partea CIA ca va fi distrus.

Bella Abzug a condus o comisie referitoare la dreptul la viata privata al cetatenilor si a citat toate companiile private (AT&T, ITT printre ele) si a descoperit ca respectivele firme aveau aranjamente (complet ilegale) prin care puneau la dispozitie NSA date referitoare la cetatenii americani.

Raportul Comisiei Church a fost adoptat de catre Congres si pentru o vreme CIA a trebuit sa respecte (sau sa pretinda) ca respecta anumite standarde. Intre timp insa publicul obosise de atata scandal si voia altceva. Atat asteptau serviciile.

Rapoartele Comisiilor Pike si Abzug au fost blocate iar autorii lor au trebuit sa-si ia ramas bun de la viata politica. Bella Abzug a incercat sa mai candideze de doua ori dar a pierdut lamentabil.

Senatorul Church care era vazut ca viitor presedinte sau vicepresedinte al SUA a fost complet inlaturat din viata politica in 1981, pierzand la cateva mii de voturi.

Iar serviciile au continuat sa-si vada de treaba.

Bun SUA sunt o democratie iar senatorii si deputatii respectivi au murit de batranete, nu in Gulaguri sau in alta parte.

In toat aceasta nebunie, morala e ca scandalurile gen Mani Pulite sau Watergate nu schimba nimic. Cel mult niste personaje prea compromise sunt inlaturate iar inlocuitorii nu sunt neaparat mai buni. Dupa Mani Pulite Italia a fost guvernata de niste ineficienti de stanga, iar apoi de Berlusconi…

Razboiul perpetuu

Pe frontul din Ucraina rusii lupta al doilea razboi mondial.
Dincolo de planificarea militara a actualului razboi, ofensivele de iarna erau specialitatea rusa in al doilea razbou mondial. In 1941 la Moscova si-n 1942 la Stalingrad au mers dar in ianuarie 1943 la Harkov mai putin si Wermachtul a inregistrat una din ultimele sale victorii pe frontul de est.

O a doua repetitie a istoriei si asta cred ca e deliberata este expunerea prizonierilor de razboi in fata civililor.
In al doilea razboi mondial in 1944, sovieticii au plimbat 60.000 de prizonieri nemti pe strazile Moscovei.

De ce fac rusii asta? Banuiala mea e ca pentru publicul intern. Nu ignorati faptul ca in URSS generatii intregi de cetateni au fost educati cu imaginile celui de-al doilea razboi mondial si ale Marelui Razboi de Aparare a Patriei.

Asa ca Putin si establishmentul le servesc imagini care le aduc aminte de razboiul trecut si cu care se pot identifica
Adaugati la asta propaganda neintrerupta despre fascistii ucraineni si agresiunea NATO si veti intelege de ce spun ca se reinvie al doilea razboi mondial.

In definitiv si pentru putere e foarte comod un razboi. Daca reuseste sa innabuse nemultumirile create de devalorizarea monedei nationale poate justifica absolut orice: suprimarea firavelor libertati obtinute dupa prabusirea comunismului, detentii fara vreun mandat de arestare, eventual recrutari fortate si nationalizari. Razboiul este pacea cum spunea Orwell iar Rusia lui Putin redescopera virtutile acestui adevar.

Si ceilalti l-au descoperit dar o fac mai subtil. Razboiul contra terorii implica mai putine cheltuieli umane decat
cel grosolan, demn de secol 19 al lui Putin…

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur