Archive | Decembrie 2014

Ce a fost in 2014

2014 a fost un an interesant in care s-au petrecut evenimente spectaculoase si in care s-au declansat procese care vor deveni stirile de maine. In opinia mea cele mai importante evenimente (pe plan international) sunt:

1) Caderea lui Ianukovici si invazia rusa a Ucrainei – in opinia mea asta e o ultima incercare a lui Putin de a salva ce se poate salva din Imperiul rus. O revenire a Rusiei la puterea, influenta si statura din anii 1950 – 1970 sunt excluse. George Friedman, fondatorul Stratfor are o caracterizare geniala a situatiei ruse: „Imperiul nu va reveni, chiar sub un lider care s-ar vrea Stalin dar e doar un Brejnev mai prezentabil” (Better dressed Brezhnev).

Atentie: asta nu e neaparat linistitor pentru Romania; Rusia continua sa aiba vaste retele de influenta in R. Moldova si statele vecine noua si prieteni influenti in Germania si la Bruxelles. Greu de vazut impactul acestei zvacniri ruse pentru noi. Nu trebuie uitat ca Romania, din secolul XIX incoace a respirat doar cand Rusia era efectiv la pamant (dupa razboiul Crimeei si dupa primul razboi mondial).

Mi-e greu sa intrevad o eclipsa rusa pe termen lung, desi Rusia are probleme uriase in Ucraina si Caucaz, lupta sa-si mentina influenta in Asia Centrala iar prietenia sa cu chinezii devine o subordonare tot mai greu mascata. Oricum orice miscare a Romaniei trebuie sa ia in considerare impactul miscarilor ruse.

2) Mai departe oarecum de noi dar cu posibil impact pe termen mai lung este aparitia Statului Islamic (din Irak si Levant) in Orientul Mijlociu. Desi a aparut pe ruinele Al Qaeda, ISIS nu e nici o organizatie terorista (cum a fost Al Qaeda si cum era Organizatia pentru Eliberarea Palestinei in anii 70) nici un actor statal. ISIS este un actor care ameninta ordinea din Orientul Mijlociu si, de aici, a intregii lumi. ISIS ameninta statele arabe care sunt de fapt creatii europene de dupa primul razboi mondial (daca vreti mai multe detalii, cititi aici http://en.wikipedia.org/wiki/Sykes%E2%80%93Picot_Agreement ); inchipuiti-va ca tot spatiul dintre Egipt, Iran, Turcia inclusiv Peninsula Araba, a devenit o gigantica tabla de joc fara reguli clare, in care orice este permis. Israelul are o coerenta interna mai mare decat orice stat arab insa si statul israelian are probleme proprii astfel ca va trebui sa se confrunte cu provocari noi, care nu existasera anterior.

Cum spuneam asta e mai departe de casa insa stiu eu, in 10 ani s-ar putea sa ne trezim cu vreo suta – doua de mii de refugiati arabi in Romania. . . Care va fi impactul lor asupra societatii noastre?

3) Miscarea SUA de reorientare spre Asia. Aici recunosc ca am urmarit mai putin procesul insa e clar ca SUA se pregatesc de un nou razboi (rece, speram) in Asia contra Chinei. SUA vor avea de facut fata unui adversar care a prins gustul puterii, intoxicat de succesele obtinute in ultimele decenii, plin de bani si cu un anumit prestigiu in regiune (nu universal, voi reveni poate in 2015).

Iarasi pentru Romania e o chestie care ar trebui sa ne dea de gandit. In definitiv clasa politica de la Bcuresti a legat destinul nostru de cel al SUA, ignorand in mod periculos nu doar Rusia ci si Germania…

4) De departe cea mai spectaculoasa miscare de la finele anului este anuntul facut in paralel de Obama si Castro (Raul) referitor la reluarea relatiilor diplomatice dintre SUA si Cuba. In opinia mea este o miscare mai ampla prin care SUA incearca sa-si restabileasca autoritatea in emisfera vestica.

In definitiv atat Asia cat si Ucraina sunt departe de casa iar principalele amenintari directe pentru SUA provin din America Latina. Relatia SUA cu regiunea a fost complexa :). Ca sa citez un aforism atribuit unui dictator mexican: Sarmanul Mexic, atat de departe de Dumnezeu si atat de aproape de Statele Unite! In definitiv orice stat de langa un imperiu poate inlocui cele doua nume si obtine o descriere a propriei situatii.

Restabilirea relatiilor diplomatice cu Havana este doar un prim pas spre destramarea coalitiei de stanga, ALBA (Cuba, Venezuela, Nicaragua, Bolivia, Ecuador) care risca sa se transforme intr-un concurent pentru SUA. Dupa dezghetul in relatiile americano-cubane, Venezuela adusa in genunchi de scaderea pretului la petrol si lipsita de figura carismatica a lui Chavez va fi urmatoarea pe lista (de fapt eu sunt convins ca americanii au deja un plan pentru reincalzirea relatiilor in care morcovii nu vor lipsi deoarece betele nu au functionat…) Singura problema care va ramane va fi Nicaragua, transformata intr-un cap de pod al Chinei in emisfera vestica. Sincer nu cred ca americanii vor inghiti aceasta situatie pentru multa vreme. Sa urmarim atent titlurile din presa internationala in 2015…

In definitiv SUA nu au putut ignora crearea unui bloc care includea toate statele la sud de Rio Grande CELAC creat cu intentia de a limita influenta SUA in regiune

http://en.wikipedia.org/wiki/Community_of_Latin_American_and_Caribbean_States

In prezent nu mai exista actori statali care sa ameninte influenta SUA in regiune dar provocarile cele mai mari vin din partea marilor carteluri criminale transnationale care paraziteaza sau chiar au fuzionat cu aparatele de stat de la sud de Rio Grande si din migratia orientata spre SUA dinspre America de Sud si Caraibe, perceputa de catre o parte importanta a establishmentului intelectual si politic din SUA drept o amenintare. Cum spuneam e interesant de urmarit.

Nu cred ca voi mai scrie in anul asta asa ca doresc tuturor care intrati pe blog un an 2015 cat mai bun!

Anunțuri

Craciun fericit!

La multi ani si Craciun fericit tuturor!

Asa a inceput totul. Aici un clip realizat de un copil crestin din Vietnam, o palma pentru europenii si americanii carora le e jena cu religia lor

Joe Cocker RIP

A murit Joe Coker, un personaj extraordinar al muzicii din ultima jumatate a secolului XX. A fost un om extraordinar lipsit de fumurile marilor „vedete”. Joe nu a pretins ca e vreun mare autor; majoritatea cantecelor sale erau coveruri dar intr-adevar extraordinare.

Pentru mine va fi mereu legat You can live your hat on, melodie obligatorie in chefurile din primul an de facultate. Pe Joe il admir pentru ca, spre deosebire de majoritatea celor care si-au facut un nume in anii 60, a reusit sa revina in anii 80 si mai mult a reusit sa iasa din alcoolism si abuzul de droguri.

Cred ca cel mai mare omagiu este cel adus, involuntar de actorul John Belushi. Aici un video din 1975 sau 1976 in care Belushi il imita pe Cocker cantand beat pe scena. Clipul este foarte cunoscut in SUA, unde este o marca a culturii populare, mai putin in Europa. Paradoxul este ca la 6 ani dupa filmarea lui John Belushi murea de o supradoza de droguri. Joe Cocker si-a revenit si ne-a mai incantat inca 38 de ani dupa aia. Scuze dar NBC a sters clipul de pe you tube

http://www.veoh.com/watch/v16039034KRFprghT?h1=John+Belushi+-+With+A+Little+Help+From+My+Friend

Succesul a fost foarte mare iar in 1976 au cantat impreuna. Aici un extras din emisiunea Saturday Night Live

Odihneste-te in pace Joe si multumesc pentru You can Live your Hat on!

Intrebarile mele despre Revolutie…

Gata nu va mai plictisesc cu amintirile mele de la Revolutie, am patit ca Proust mi-am adus aminte de atmosfera de dinainte de 89 si nu m-am mai putut opri.

Nu stiu daca atunci sau in anii care au urmat am ramas cu cateva intrebari la care niciodata nu am avut raspuns. Mai mult, constat ca nimeni nu le pune in discutie in spatiul public desi sunt convins ca raspunsurile la ele nu ar fi lipsite de interes. Sa incepem:

– care a fost rolul statelor vecine in evenimentele din decembrie 89? Au aparut destule materiale inclusiv ale unor ofiteri in rezerva din Securitate si Armata despre rolul URSS si al Ungariei in evenimente (inclusiv in perioada de dinaintea caderii lui Ceausescu) si imediat dupa aia dar nu s-a spus aproape nimic despre rolul Iugoslaviei. Recent Radu Tudor a publicat un interviu cu fostul sef al serviciului Armatei Romane, vice amiralul Dinu, care reaminteste avertismentul transmis de omoogul iugoslav referitor la planul de declansare al unor tulburari in zonele de frontiera. Se ignora insa faptul ca pana in 22 decembrie informatiile despre Timisoara au fost transmise aproape exclusiv prin intermediul Tanjug agentia de presa iugoslava.

De asemenea in 21 decembrie Radio Europa Libera in limba romana a difuzat o stire conform careia Radu Balan primul secretar de la Timisoara urma sa se intalneasca cu revolutionarii la Varset, in Iugoslavia. Nu am vazut nimic despre aceste chestiuni in niciunul din documentarele sau evenimentele despre 89. Erau iugoslavii utilizati in rol de intermediari (cum au fost utilizati ungurii)? Au avut si o agenda proprie (tot ca ungurii)?

– care era planul URSS pentru Romania? Se vorbeste enorm despre reactivarea vechilor agenti precum Militaru, Kostyal si ultimul pe lista cu voia dumneavoastra stim noi cine :)… dar se ignora faptul ca URSS in ultimii ani utiliza basarabeni in relatia cu Romania.

De exemplu Mihai Popov, ulterior ministru de externe al R Moldova a fost diplomat sovietic in post la Bucuresti. Eu banuiesc ca Gorbaciov avea intentia de a tine Romania aproape in sfera de influenta a URSS (a se vedea tratatul din aprilie 1991 dintre Romania si URSS) cam cum doreste (dorea) sa tina Putin Ucraina, pe post de zona de tranzitie intre Occident si Rusia (URSS).

Nu avem informatii clare in acest sens si probabil nu vom mai avea cateva decenii dar istoria Rusiei (inclusiv in avatarul sau sovietic) este cea a cautarii unei zone de siguranta prin care sa evite contactul direct cu potentialii adversari. Atunci in devembrie 89 era clar chiar si pentru Gorbaciov ca Polonia urma sa treaca ireversibil in zona occidentala de influenta, la fel Ungaria si Cehoslovacia. In conditiile astea, Romania era o compensatie relativ satisfacatoare (venea la pachet cu Bulgaria)…

– Care a fost rolul serviciilor occidentale in evenimente? Din documentele publicate pana in prezent rezulta ca americanii nu ar fi considerat Romania o prioritate, lasand cale libera rusilor. Documentele nu dau insa decat imagini de la nivelul de varf al administratiei. La nivel „de lucru” de exemplu al statiilor CIA din Europa de Est nu a aparut nimic. Daca adaugam faptul ca in 1990 la conducerea statiei CIA din Bucuresti a fost numit un personaj condamnat ulterior de doua ori (!) pentru spionaj in favoarea rusilor, Nicholson, tabloul se complica.

Un alt serviciu despre ale carui activitati nu stim nimic in perioada respectiva este cel al Germaniei. Sigur, oamenii erau ocupati in DDR, care intrase in ultimul an al existentei sale insa ofiterii de contrainformatii care au vorbit despre situatia de dinainte de 89 sustin ca serviciul german era unul din cele mai active in Romania (a se vedea marturia unui ofiter de Securitate citata de Alex Mihai Stoenescu in Istoria Loviturilor de Stat din Romania). DIn nou tacere deplina asupra eventualelor actiuni ale oamenilor de pe teren…

– Se vorbea mult in primul deceniu de dupa Revolutie despre „agresiunea electronica”: tinte false aparute pe ecranele radarelor, conversatii receptionate de armata in limbi straine, cu scopul de a spori confuzia armatei. Cine era responsabil? Banuiala mea e ca erau sovieticii insa niciodata nu s-a dat un raspuns convingator.

– Asta e mai mult asa ca sa fie… Cine au fost teroristii? E interesant de urmarit istoria raspunsurilor date la aceasta intrebare de-a lungul timpului. De la „arabi in slujba lui Ceausescu” la „securisti in slujba lui Iliescu” avem toata gama de raspunsuri. Banuiala mea e ca au fost in special oameni din servicii, utilizati de noua putere.

Amintiri de acum 25 de ani – a cazut

Intre 18 decembrie ora pranzului si 21 la ultimul miting al lui Ceausescu am stat si am ascultat toate posturile de radio de limba romana mai putin desigur Romania 1 (Romania Actualitati) la mine acasa cu rudele si cu prietenii lui tata. Vorbeam despre caderea apropiata a comunismului despre sperantele noastre iar in casa mirosea a cafea buna (mama decisese ca nu mai e cazul sa faca economie la cafea) si tigari. Cum spuneam vemea era foarte calda pentru decembrie. Pe strada am iesit putin dar lumea incepea sa scuture oarecum neincrezator corsetul de teama si frustrari.

Pe 21 eram doar cu tata care imi povestea amintirile lui din campania electorala din 1947 cand vazuse doi membri ai Partidului National Liberal batuti la sange de comunisti. Tata avea 9 ani atunci, bunicul murise la Stalingrad, iar bunica tipa la el si la cei trei frati ai lui si le spunea sa nu se indeparteze prea mult de casa.

Au avut loc cuvantarile de la miting, imi amintesc de cea a unui tanar utecist, (chiar as fi vrut sa stiu dupa aia ce o mai fi facut) dupa care a inceput Ceausescu. Cand s-a intrerupt cuvantarea si a inceput manifestatia din Piata Palatului mi-a fost clar ca poate sa scoata si mama armatei ca nu mai poate ramane la putere. In seara aia de 21 decembrie, inclusiv Radio Moscova l-a inferat (asa cum doar Radio Moscova stia sa faca).

In dimineata de 22 impreuna cu doi prieteni ne-am sfatuit sa scriem Jos Ceausescu pe ziduri si sa incercam sa dezmortim orasul nostru adormit. M-am intors acasa si am dat radioul pe Romania 1 care dadea cantece despre partid si popor. Dupa ce s-a anuntat sinuciderea lui Milea radioul dadea un cantec enervant si cretin chiar si pentru standardele ceausismului tarziu: pentru partid, pentru popor, pentru iubitul conducator” iar la un moment dat o crainica (a ramas multi ani dupa aia la microfon) anunta ca fortele de ordine trebuie sa faca diferenta intre provocatori si cetatenii indusi in eroare de acestia. Cand l-am auzit pe Dinescu am simtit o senzatie de usurare pe care nu cred ca o voi mai resimti vreodata in viata. Am urlat la geam: A fugit criminalu” si iar m-am intalnit cu prietenii.

Ne-am dus in barul local unde se strangeau toti decreteii care venisera de la Bucuresti (dar si din Cluj) de la facultati si cei care ca mine si ca Marian (unul din cei doi prieteni) nu intrasem inca. Am strigat din nou cu toata puterea bai, a fugit Ceausescu si aia stateau ca curcile bete si nu indrazneau sa se bucure. In cartier lumea se uita la noi si iar nu indraznea sa sara in sus. Asta m-a decis sa intru in casa unde ne-am uitat la televizor pana in ziua de 23.

De pe ziua de 23 am inceput sa am banuiala unor aranjamente si a faptului ca asistam la un spectacol prost. De la faptul ca toti trageau in „clanul Ceausescu” si nimeni nu spunea nimic despre sistemul comunist am inteles pe la sfarsitul anului cam care era linia. Dupa aia in ianuarie impresiile au devenit certitudini iar in 29 ianuarie 90 toate iluziile au fost spulberate. Asta insa apartine altei epoci despre care poate voi vorbi la anul.

Amintiri de acum 25 de ani – „a inceput”

Intre 15 si 18 decembrie 1989 am fost la Bucuresti pentru a rezolva diverse chestii ramase in suspensie dupa ce venisem din armata. Am stat la niste cunoscuti unde nu indrazneam sa le cer sa ascultam Europa Libera (iar ei nu au vrut sa asculte de fata cu mine dintr-o prudenta care era norma de comportament atunci) iar duminica dupa amiaza am luat trenul si m-am intors la noi in provincie.

Pe 17 dimineata m-am dus la Agentia de Voiaj CFR de langa Gara de Nord. Am ajuns acolo si unde ma asteptam sa nu fie nimeni la unul din ghisee era o coada uriasa. Cum spuneam habar nu aveam despre ce se intampla in tara. Eram uimit ca in perioada aia moarta poate sa fie coada la bilete si-l intreb pe ultimul de la coada, conform ritualului bunelor maniere de la cozi: Nu va suparati pentru ce destinatie stati la coada? Cei 20 de insi care erau la rand se intorc ca electrocutati spre mine si se uita urat dar nu au spus nimic. Ultimul de la coada se balbaie si spune „pentru directia Timisoara”. N-am de lucru si raspund „ia uite si nu da bilete?” cei 20 de insi de la coada nu avut nicio indoiala ca eram vreun provocator mi-am dat seama dupa aia. Ma duc la ghiseul unde cumparam bilete pentru trenurile spre casa cumpar si plec insotit de privirile pline de ura ale celor carora nu li se vindeau bilete spre Timisoara.

Am ajuns in seara de 17 si nici atunci nu am ascultat Europa Libera. In dimineata de 18 tata se pregatea sa mearga la serviciu si prietenul lui de la ziarul local il suna si -l invita la o cafea la el acasa. Acolo-i spune ca oamenii de la Securitatea din oras si cei de la unitatile militare au primit alarma (Radu cel Frumos, era parola) si e clar ca regimul are zilele numarate. De atunci pana pe 25 decembrie am stat cu urechea lipita de aparatele de radio (ascultand inclusiv Radio Moscova :)).

Pana pe 18 totul era la ralenti in asteptarea exploziei. De atunci pana de Craciunul din 89 am asteptat deznodamantul revoltei. Despre asta intr-un post ulterior.

Amintiri de acum 25 de ani – asteptarea

Acum 25 de ani asteptam sa pice regimul Ceausescu. N-am mai trait in viata mea o astfel de stare. Totul era blocat, pana si natura a parut in perioada aia de noiembrie- decembrie sa fie nemiscata. In fiecare zi acelasi cer plumburiu si frig relativ fara prea multe precipitatii pana pe data de 21 decembrie (cand a aparut soarele).

Eram acasa venit din armata nici macar nu-mi cautam de lucru ascultam in fiecare seara Europa Libera si Vocea Americii si, cum spuneam asteptam sa se miste ceva.

Romania era intr-o fundatura, asta era evident pentru oricine, chiar si in fundul de provincie unde am crescut. Tata avea un amic, jurnalist la ziarul local, care-si facuse efectiv chip cioplit din Ceausescu dar chiar si acest amic (altfel o personalitate complexa si un om bun in cele din urma) recunostea ca situatia nu mai poate dura. Totul era blocat, chiar si destui securisti incepusera sa devina nemultumiti (si nu la ordin!).

In noiembrie 1989, cand Cehoslovacia abolise rolul conducator al Partidului Comunist presa romana a consemnat ca la Praga s-au discutat diverse aspecte legate de constructia socialismului in Cehoslovacia.

In august, cand polonezii au pus primul guvern necomunist, Ceausescu innebunise. M-am dus la mare si am ramas uimit de cum umblau turnatorii si securistii in civil in gara din Constanta in special pe langa grupurile de tineri. Erau atat de vizibili ca-ti venea sa le spui ca-n faimosul banc „mai rasfirati, baieti!”.

Clar toata tara astepta sa se sparga buba. Sincer, nu-mi amintesc sa fi avut mari proiecte, asteptari sau temeri. pur si simplu asteptam.

1 Decembrie

Soldatiromani

Prizonieri2Prizonieri11 Decembrie este o sarbatoare neiubita de romani. Dupa 1989 a fost proclamata de regimul Iliescu si niciodata insusita de populatie. Pentru marea masa a populatiei e o zi libera inainte de Craciun iar pentru politicieni inca o ocazie sa se arate in public la Alba Iulia sau la Bucuresti.

Mai mult de la Lucian Boia incoace e la moda sa scuipi pe Romania si pe idealul Unirii asa ca pentru noi care mai simtim romaneste este un chin sa ne facem vocea auzita azi.

In fiecare 1 Decembrie ma gandesc la romanii care au suferit pentru aceasta tara, buna, rea sau „altfel”. Exemplul lor imi arata ca totusi, nu suntem condamnati si ca nu Lucian Boii au dreptate.

Azi ma voi ruga si voi aprinde o lumanare pentru romanii din fotografiile de mai jos. Sunt prizonieri cazuti in captivitatea sovietica in luna noiembrie 1942. Probabil foarte putini dintre ei s-au intors acasa si multi au ramas in Kazahstan, la Oranki sau in alte lagare de pe intinsul Uniunii Sovietice. In a treia fotografie apar trupurile a patru sau cinci soldati romani cazuti la Stalingrad.

Nota: Pozele sunt luate de pe un site rusesc http://www.waralbum.ru

Site-ul are foarte multe fotografii cu soldati romani. Daca va intereseaza, aici e link-ul la toate fotografiile cu soldati romani

http://waralbum.ru/tag/%d1%80%d1%83%d0%bc%d1%8b%d0%bd%d1%8b/

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur