20 iulie 1944

A trecut aproape neobservata o alta aniversare a unui eveniment din cel de-al doilea razboi mondial: 70 de ani de la tentativa de asasinare a lui Hitler. Istoria este cunoscuta iar acum cativa ani s-a facut un film cu Tom Cruise in rolul colonelului von Stauffenberg, cel care a transportat bomba care trebuia sa-l omoare pe Hitler.

Adolf a avut noroc pentru ca reuniunea de stat major la care participa si Stauffenberg s-a tinut intr-o baraca subreda, care a zburat ca urmare a suflului exploziei. In bunker, suflul bombei i-ar fi transformat in terci pe toti cei aflati in sala. Mai mult, unul dintre participantii la reuniune a mutat servieta cu bomba mai departe de Hitler.

Sa presupunem ca atentatul ar fi reusit; complotistii aveau revendicari absolut fanteziste pentru momentul respectiv: restabilirea frontierelor Germaniei din 1914 (adica o Germanie cu Alsacia-Lorena, regiunea Poznan din Polonia plus teritorii belgiene). Altii ar fi dorit mentinerea Austriei in Reich. La 20 iulie americanii si britanicii erau bine stabiliti in vestul Frantei, iar rusii se aflau in Estonia, incepusera o ofensiva in Bielorusi si Ucraina. In Romania, ocupasera nordul Moldovei si Basarabia si pregateau ofensiva Iasi-Chisinau. Un atentat reusit ar fi bulversat capacitatea de lupta a armatei germane (nu toti ofiterii erau la curent cu atentatul) astfel ca probabil rusii si occidentalii ar fi reluat ofensivele pe toate fronturile pentru a profita la maximum de confuzie.

In plus, la Teheran se convenise formula capitularii neconditionate, astfel ca solicitarile noului guvern german ar fi fost intampinate cu dispret. Precedentul exista; in Italia Badoglio a incercat sa negocieze in iulie 43 cu americanii si englezii si nu a reusit sa obtina nimic. Italia a devenit un camp de lupta pentru urmatorii doi ani, pana in ultima zi a razboiului.

Pentru Romania un atentat reusit ar fi fost probabil un dezastru; chiar daca Antonescu ar fi reusit sa mentina puterea si sa incheie un armistitiu nu este sigur ca ar fi avut chiar si termenii nenorociti ai Conventiei de la 12 septembrie. Daca regele Mihai l-ar fi demis pe Antonescu, la fel, rusii nu ar fi considerat necesara nici participarea armatei romane la operatiunile militare, nici sa manifeste putinele scrupule de care au dat dovada dupa 23 August. E posibil ca temerile fata de evolutiile post-belice sa fi accelerat sovietizarea tuturor tarilor in care Armata Rosie ar fi fost prezenta, iar in acest caz comunistii moscoviti ar fi fost, inevitabil preferati celor din jurul lui Gheorghiu-Dej. Cat despre frontierele Romaniei, putem doar specula dar nu cred ca ar fi fost cele stabilite prin tratatul de la Paris din februarie 1947…

Anunțuri

Etichete:

About Radu

Sunt nascut la finele anilor '60 (NU la comanda, dimpotriva) am copilarit in Romania anilor 70 (suportabil), am crescut in cea a anilor 80 (oribil) si m-am maturizat in tranzitia din anii 90 (bulversant si foarte frustrant dar oricum mai bine decat perioada precedenta). In anii 2000 au venit copiii si, trecand de jumatatea vietii, ma intreb incotro ne indreptam. Nu am raspunsuri; incerc si eu sa ghicesc pornind de la materialul furnizat de experienta si de ceea ce se petrece azi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur

%d blogeri au apreciat asta: