Archive | Mai 2014

Alegeri Europene

Un articol bun despre extrema dreapta europeana, care trage tare in cativa romani (inclusiv de origine roma) ignorand adevaratele bombe demografice din sanul societatilor franceza si britanica 

http://www.george-damian.ro/nu-exista-extrema-dreapta-europeana-doar-multa-ipocrizie-5850.html

Si exemplele ar putea continua. Astfel de bombe exista si in Suedia; 

http://www.thelocal.se/20081219/16458

E doar o parte a povestii. In Franta (si in Marea Britanie dar un pic altfel), toata societatea de la lideri pana la muncitori ofteaza dupa perioada de mult apusa numita Les Trentes Glorieuses (aproximativ din 1945 pana prin 1973), in care toata lumea avea de lucru, un salariu bun si-si permitea o casa si o masina. Perioada respectiva s-a incheiat de mult, iar francezii au mai trait vreo doua decenii pe credit intretinandu-si iluziile ca sunt o mare putere. 

Intre timp vin scadentele, si iarasi societatea de la Sarkozy pana la ultimul lucrator precar se plange de concurenta esteuropeana si de dumping social. Ca respectivii francezi lucreaza 35 de ore pe saptamana prin lege, ceea ce ii condamna sa fie victime sigure ale delocalizarilor nu mai vorbeste nimeni. Si aici e o mare ipocrizie; Sarkozy a fost presedinte din 2007 pana in 2012 dar nu a indraznit sa se atinga de legea respectiva. Oricum n-a fost reales dar demagogia a ramas. Acum intreaga societate este de o xenofobie profunda, dirijata insa impotriva est-europenilor (e mai greu sa te iei de cei care au aceeasi cetatenie cu tine si care sunt chiar periculosi…)

Uitati aici un interviu in Cognac, Franta cu alegatori ai Frontului National. Dincolo de faptul ca alegatorii considera ca romanii (si bulgarii) nu sunt europeni ascultati atent si ceea ce zice consiliera locala a FN; nu vrem Schengen, nu vrem sa ni se fure slujbele, nu vrem alianta transatlantica. Se vede cam ce faina se macina la scoala politica a partidului respectiv. Parca si Neil Farrage spunea ca nu e bine ca a fost starnit ursul rusesc…

Un tovaras pe numele lui de familie…

S-au incheiat si alegerile europene. In Romania, tara lui rasu-plansu, toti au pierdut, chiar si PSD-ul care visa la un scor cu 4 in fata.

Pana cand se vor trage concluziile iar asa zisa clasa politica va face jocurile, cred ca absolventul de istorie Crin Antonescu ar trebui sa mediteze la modul in care desi te crezi (sa chiar esti) la un moment dat un personaj politic care ocup functii importante, iar peste nici doua deceneii lasi cel mult o nota in memorii si niciuna in cartile de istorie.

Citind memoriile lui Hrusciov, am gasit o referire la « tovarasii » romani care erau in carti in anii 60. Printre ei, mentioneaza « un tovaras al carui nume de familie era Apostol ».  Va spune ceva numele asta? Daca da, ganditi-va rapid la cati dintre cunoscutii dumneavoastra stiu exact cine a fost personajul respectiv.

 Cred ca peste cativa ani, diversi politicieni occidentali vor povesti despre vizitele lor din Bucuresti :”mai era si un domn, acolo pe nume Crin”.

 
PS Imi pare rau ca dl Capsali a luat doar vreo 50.000 de voturi dar  trebuie sesizat faptul ca a fost atacat din toate partile : de portalul In Linie Dreapta, de fostii prieteni de la Rost, de Romania Libera. De fapt PSD-ul nici nu l-a considerat un adversar ci tot asa zisa dreapta…

 

Votez totusi la europene

Am promis ca iau o pauza de la Ucraina si mi-am amintit ca avem alegeri duminica pentru Parlamentul European.

Cunosc toate obiectiunile prietenilor mei (si ale rudelor inclusiv cele stabilite in alte state UE) de ce sa votam ca oricum nu ne ajuta cu nimic etc. etc. Eu am luat o mare pauza de vot intre 5 decembrie 2004 (turul II al prezidentialelor cand l-am votat pe Traian Basescu) pana la referendumul din 29 iulie 2012, cand am participat pentru ca Traian Basescu a apelat la ajutorul celui mai mare adversar al Romaniei, numitul Orban Viktor ca sa-si salveze pielea la referendum.

La locale si generale nu m-am dus pentru ca mi se parea stupid sa votez pentru vreuna din gastile care-si spun partide si nu era niciun candidat independent care sa-mi placa. Eeei si vin alagerile europene. Aici votul  nostru va alege 33 de parlamentari care merg timp de cinci ani la Bruxelles. Ce fac ei acolo, ce voteaza ? In nebunia de zi cu zi nu avem cum sa stim ce rapoarte proiecte de acte normative si altele. Asa ca votam cu ochii inchisi, cu gandul la mizele politicii noastre nationale. Oricum modul intortocheat in care se ia decizia in UE face ca votul nostru sa nu mai conteze in ultima instanta.

recomand un alt post din blogosfera care face o paralela stralucita cu eurovisionul:

http://trenduri.blogspot.ch/2014/05/muzica-sex-si-politica.html

Totusi ma duc la vot. De ce o fac? Tin minte ca in Decembrie 89 s-a strigat « Vrem alegeri libere!» (inclusiv de catre un cunoscut al meu al carui nume e pe zidul de langa cartoful cu tepusa din Piata Palatului).

Dar voi vota din respect pentru memoria tatalui meu in primul rand. Tata s-a nascut in 1939 iar alegerile din 1946 si campania deosebit de violenta l-au marcat toata viata. In anii 80 imi spunea ca ar vrea sa mai voteze. A prins inca aproape 20 de ani de, sa-i spunem pluralism democratic, dar fericirea lui cea mai mare a fost ca a votat la europenele din 2007. Asta e imposibil de inteles pentru cei mai tineri si foarte greu de inteles chiar si pentru cei din generatia mea. Dar pentru un om care a prins ocupatia sovietica din vara lui 44 si regimul comunist pe toata durata lui, sa voteze (chiar si pentru cretinii de pe lista respectiva) a fost un moment de fericire. Cat despre capitalismul dupa care a tanjit toata viata si-a dat seama imediat de partile lui rele si de mutatiile pe care le-a suferit (n-a apucat sa vada salvarea bancilor de catre state, chestie care l-ar fi umplut de indignare).

Candidatii nostri sunt (cu cateva exceptii) jalnici dar partidele lor europene asemenea. In camania electorala am fost surprins sa-l aud pe Jean Claude Juncker candidatul PPE (astia sunt fostii crestin democrati) ca vrea salariu minim social european. Pe socialisti nu am de ce sa-i ascult. Sunt artizanii cresterii economice pe credit (a se vedea era Mitterand in Franta si cea Blair in Marea Britanie), mama crizei de la finele anilor 2000.

Bun, sincer pentru prima data la alegerile astea am vazut doi candidati pentru care mertita sa votezi. Oameni cu principii, asumate constant de-a lungul vietii lor. Este vorba de domnii Costea, romano-americanul penticostal si Iulian Capsali, crestin ortodox (tata a noua copii, felicitari dar nu foarte relevant pentru alegeri). Mesajul lor este in esenta acelasi, protejarea valorilor traditionale ale familiei si a unui model aflat sub amenintare atat in UE cat si in SUA sub presiunea unui lobby LGBT tot mai agresiv. Stiu independentii nu conteaza in Parlamentul European dar cat conteaza un politruc membru al PPE sau PES?

Asa ca voi vota (totusi) pentru Iulian Capsali cu toate rezervele mari pe care le am fata de anumite opinii ale lui. Macar asa va avea bani pentru copii.

Apropos, sistemul politic roman isi creeaza un mecanism diabolic de protectie. Independentii trebuie sa stranga 100.000 de semnaturi, deci 100.000 de cetateni trebuie sa fie de acord sa-si lase datele personale si semnaturile pe un tabel (ultima data cand am semnat pentru un politician a fost in 1992 pentru Emil Constantinescu) iar listele de candidati independenti (prezenta constanta la alegerile europene in statele din vest) sunt interzise prin lege. Pacat, o lista care ar cuprinde candidati crestini (de orice confesiune!) cu un program clar de sprijinire a familiei, ar fi de neoprit si ar trimite candidati care ar exprima opiniile unei mari parti a societatii romane, nerepezentata azi de nimeni. Un partid politic pe aceste coordonate ar fi imposibil de infiintat in primul rand din cauza legislatiei si a faptului ca un partid nou-infiintat ori se dedulceste la practicile celor existente (si se compromite in randul potentialilor simpatizanti) ori dispare.

Ucraina – bilant provizoriu

Cum am spus in precedentul post, cred ca avem in acest moment in Ucraina un moment de acalmie care va mai dura. Toata lumea se repozitioneaza pornind de la premisa, justa consider, ca Rusia va evita o implicare mai accentuata (atac clasic cu trupe la sol).

 Tragand linie si adunand in acest moment Rusia nu are un bilant stralucit : a anexat Crimea si a creat haos in estul Ucrainei dar in masura mult mai mica decat se astepta. Comparati hartile Novorossiei si cele ale Ucrainei si veti vedea ca visul rusesc include toata partea de sud a Ucrainei. Ei bine, in regiunile unde Rusia conta pe un mare numar mare de suporteri (Odesa, Herson, Nikolaiev, Dnepropetrovsk, Zaporoje) actiunile pro – rusesti au fost timide, iar reactia sustinatorilor statului ucrainean a fost ferma (in special la Dnepropetrovsk, orasul de nastere al lui Brejnev).

 Sunt convins ca Rusia are suficiente mijloace (si resurse umane) pentru a crea haos in regiunile respective dar este clar ca nu vrea sa se vada ca in regiunile « Noii Rusii» exista destui sustinatori ai statului ucrainean si/ sau oponenti ai Rusiei. Pentru moment Rusia nu doreste sa-i vada batuti pe oamenii ei  si cred ca Odesa a constituit o amenintare suficient de serioasa. Mai incolo, cand autoritatile de la Kiev vor fi incapabile sa asigure o functionare cat de cat normala a statului, sunt convins ca Rusia va relua actiunile de destabilizare. In definitiv, loialitatile multor persoane dintre Donetk si Odesa pot fi intoarse cu o combinatie de propaganda si prabusire a autoritatii si, spre deosebire de Armand Gosu (unul dintre oamenii care cunosc problema) nu cred ca alegerile de pe 25 mai vor marca neaparat o infrangere a Rusiei (asta presupunand ca se vor tine).

 Statul ucrainean este desigur marele perdant al crizei. Crimeea este anexata, cele trei regiuni din est se tin de o ata iar trezoreria e goala. Promisiunile UE se vor dovedi exagerate (UE ofera sfaturi bune dar mai putin asistenta financiara sau tehnica adevarata) iar actualii guvernanti stiu si ei ca vor fi sacrificati. In plus pe teritoriul controlat de Kiev exista diverse forte de auto-aparare care daca nu vor fi dizolvate pot constitui viitoare focare de instabilitate (a se vedea rapoartele Misiunii OSCE care vorbeau despre bravii aparatori ai Ucrainei din regiunea Cernauti).

In mod paradoxal nationalismul ucrainean iese intarit din confruntare. Atacul Rusiei a determinat pe multi ucraineni nascuti si crescuti in regiunile din centrul, estul si sudul tarii sa adopte identitatea ucraineana in varianta care anterior era limitata la regiunile din vest (zonele care apartinusera Poloniei, Cehoslovaciei si Romaniei inainte de razboi). Mai mult, este posibil ca frontiera dintre nationalismul ucrainean si cel rus sa treaca mult dincolo de Nipru.

Inainte de a inchide (provizoriu) discutia despre Ucraina pe blog, semnalez doua articole recente care merita citite

Articolul lui Armand Gosu din revista 22

http://www.revista22.ro/ce-537iar-dori-putin-sa-ob539ina-537i-cu-ce-sar-putea-alege-din-criza-ucraineana-41843.html

O analiza din Foreign Affairs despre Germania in acest moment. E destul de superficiala dar problemele semnalate sunt in general probleme ale politicii externe germane contemporane…

http://www.foreignpolicy.com/articles/2014/05/16/angela_merkel_in_the_middle_germany_putin_russia_east_west_america_freunde

Anexez si doua harti, una a regiunilor Ucrainei si una a Novorosiei, vecina cu Romania.

Provinciile Ucrainei 

Image

Novorosia

Image

Ucraina, time-out

In Ucraina se ia o pauza tactica cam ca la baschet. Putin a anuntat saptamana trecuta ca nu vrea sa invadeze Ucraina s-a facut ca-i roaga pe baietii din Donetk si Lugansk sa nu mai organizeze referendumuri.

Guvernul de la Kiev a profitat de interval si a trimis niste tancuri si soldati in estul tarii (cred ca mai degraba pentru consumul alegatorilor decat pentru a cuceri teren), Crimeea ramane ferm in mainile rusilor, situatie acceptata tacit de Kiev si occidentali.

Intre timp, rusii au turat la maximum masina propagandistica.

Si sunt buni, trebuie sa o recunoastem!

Saptamana asta apare in the Guardian, cotidian britanic respectabil, apropiat de Partidul Laburist, un articol mai tare decat tto ce a scris Mandrasescu la Vocea Rusiei: http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/may/13/ukraine-us-war-russia-john-pilger?CMP=twt_gu

Le da tov Pilger cu neonazistii de la Kiev (nu am cum sa-i iubesc prea mult pe nationalistii ucraineni care terorizeaza Bucovina in momentul asta dar e o mare distanta pana la neonazisti…) si cu nici mai mult nici mai putin decat cu „Having masterminded the coup in February against the democratically elected government in Kiev, Washington’s planned seizure of Russia’s historic, legitimate warm-water naval base in Crimea failed”. Si la comentarii un rusnac grohaie cum au ei o zicala ca o data la 100 de ani Europa se uneste impotriva Rusiei dar maica Rusie iese castigatoare. Stai linistit baietas, Europa e impotenta, mai bine te-ai uita la musulmani si la fratii vostri chinezi ca nu e bine de voi, nea Ivane, nu e bine…

La noi Critic Atac s-a transformat dintr-o publicatie care promitea sa aduca in arena niste autori de stanga intr-o porcarie in care apare tot mai multa propaganda ruseasca. Iar trebuie sa recunosc, uneori e chiar de buna calitate… Un exemplu aici:

http://www.criticatac.ro/25497/ucraina-linia-frontului-trece-prin-italia-olga-lena-au-certat/

Cititi atent articolul ca merita; doua muncitoare migrante din Ucraina, una din est si una din vest se cearta pe fondul evenimentelor din tara. Femeia din vest e prezentata ca o „reactionara” care, infamie, refuza sa vorbeasca ruseste si prefera fascismul comunismului sovietic. Estul ucrainean industrializat nu a acceptat nationalismul ieftin al vestului si uite asa a inceput razboiul.

Cum spuneam nu de propagandisti duce lipsa Moscova. Si vor mai aparea in lunile si anii ce vin…

Reni (orasul…)

Pana in prezent stirea aparuta in ziarul Timpul privind aparitia separatistilor in orasul Reni (aflat la  10 kilometri de frontiera cu Romania) nu pare a fi preluata de restul media. Am senzatia ca e o diversiune (a oricareia dintre parti!) sau cine stie o tatonare a terenului de catre oamenii Rusiei

Daca responsabilii sunt separatisti, faptul ca nu au tintit administratia locala arata ca nu se simt siguri de sprijinul populatiei „civile”. Daca sunt oameni legati de autoritatile de la Kiev, poate au dorit sa starneasca panica in Romania si, de acolo in NATO…

Despre Reni aici doua materiale. Unul de pe portalul Romania interbelica, dedicat judetului Ismail (azi in regiunea Odesa)

http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/ismail/

Si altul de pe Academia.edu

E interesant, un punct de vedere ruso-ucrainean si anti-romanesc, in toata partea referitoare la istoria raionului Reni si la evolutiile economice

http://www.academia.edu/2571294/Economic_and_Trade_Borders_The_Case_of_Reni_District_Ukrainian_Bessarabia

Intre diversele obligatii incerc sa finalizez unul sau doua articole referitoare la Ucraina. Cum spuneam de pareristi nu duce lipsa blogosfera romana, nu mai vreau sa fiu inca unul.

 

 

La frontierele noastre

Nu stiu daca e adevarat sau nu, ziarul Timpul de la Chisinau spune ca in orasul Reni (sudul Basarabiei, regiunea Odesa acum) au aparut niste baieti care au pus steagul rusesc pe un hotel din oras

http://www.timpul.md/articol/%28live-text–foto–video%29-au-ocupat-o-cladire-din-oraul-reni–rusia-devine-vecina-cu-romania-planul-de-dezmembrare-a-ucrainei-este-oficial-58752.html

Sunt doar o grupa de diversionisti veniti din Rusia sau din estul Ucrainei? Sunt localnici? O combinatie intre cele doua? Urmeaza secesiunea sudului Basarabiei si integrarea lui in Novorosia? Cam greu, intre Crimeea si Odesa sunt doua regiuni ramase suspect de linistite, Herson si Nikolaiev

Oricum e clar ca razboiul incepe sa se intereseze si de noi, chiar daca multi spuneau sa nu ne interesam de el…

1 Mai

Cum spuneam si anul trecut, 1 Mai e pentru mine o amintire despre iesiri la iarba verde, bere, mici, veselie (tot mai trista prin anii 80 dar tot veselie era). De 1 Mai, ca intr-un ritual, ieseam cu familiile cu masinile (pregatite bine cu cel putin o luna inainte si aprovizionate cu benzina), faceam gratare si seara veneam inapoi. Ultimul 1 Mai cu familia a fost in 1987 am tinut sa ies cu ai mei pentru ca stiam ca toamna voi pleca in armata.

2 mai era alta zi libera si atunci ma duceam cu baietii fie la vreun film, fie prin cartier, fie la discoteca atunci cand am mai crescut.

Gandindu-ma ieri la tinerete mi-au revenit in minte trei zile de 1 Mai :

In 1976 1 Mai a picat intr-o sambata (zi lucratoare in mod normal), in saptamana de dupa Paste. Toata lumea a ras iar la padure am avut destule oua rosii. Le ciocneam si spuneam Hristos a inviat, iar parintii nostri radeau cu pofta. Impreuna cu doi baieti de seama mea (unul e in Canada, celalalt in Timisoara) am sterpelit de la parinti patru sticle de bere redegista (Radeberger se numea) si am baut-o. Pentru mine si unul din baieti era prima data cand beam atat de multa bere asa ca ne-am « facut » bine. Eu am rezistat dar unul din prieteni a « dat la boboci » si a fost pedepsit sa nu mai iasa afara cu noi a doua zi.

In 1980 1 si 2 Mai au fost joi si vineri, asa ca Partidul a decis sa declare si sambata 3 mai zi libera urmand a fi recuperata ulterior. Tin minte ca toata luna aprilie l-am vazut la televizor pe George Marinescu, Dumnezeu sa-l ierte, cum citea hotararea de Guvern in fiecare seara la Telejurnal. Nu mai stiu ce am facut atunci, dar tin minte ca era prima data cand aveam atatea zile libere in afara celor trei vacante si ca m-am distrat bine cu copiii de la bloc.

In 1988 vremurile se schimbasera drastic. Oribilul ceausism tarziu ne invadase existentele. Eu eram in armata (la trupa ca nu « luasem » la Facultate). 1 Mai a fost duminica iar 2 luni asa ca luni a fost zi «libera » (de stat in unitate ca nu ne dadeau voie pana in satul vecin ca sa nu ne imbatam). La apelul de seara din 29 sau 30 aprilie ne-au anuntat minunata veste. Ne-am bucurat, iar unul din colegi vorbind nu foarte incet cu vecinul a zis : « Pai nu stii ca 1 Mai e ca Pastele la comunisti ? ». Pana in ianuarie 89, cand ne-am liberat l-am evitat cat am putut. Poate se scapase, dar daca era turnator?

Nu-mi mai amintesc deloc, dar deloc ce am facut in ultimul 1 Mai comunist in 89. Ma liberasem din armata, nu voiam sa lucrez dar nici nu ma tragea ata sa invat pentru facultate.

Ultima zi de 1 Mai cand « am iesit » undeva a fost in timpul facultatii de 1 Mai 1992 cu colegii. Am fost la Neptun dar atmosfera de betie trista si de oameni care venisera in hoarde pentru ca era 1 Mai m-a dezgustat teribil. De atunci nu mai plec nicaieri de 1 Mai, doar petrec mai mult cu familia, citesc sau stau in fata calculatorului.

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur