Archive | August 2013

Justitie

Vad ca dl Radu Tudor pe blog da glas disperarii mogulului Voiculescu Dan care ia in serios posibilitatea de a vedea lumea de cealalta parte a gratiilor si vorbitorului. Treaba lor, nu cunosc detaliile cazului. Foarte posibil sa fie politic da’ nici mogulu’ nu e vreun Josef K intrat in rotile unui angrenaj infernal.

Insa dl Tudor le reaminteste judecatorilor ca nu trebuie sa se bazeze pe faptul ca puterea actuala e eterna si ca risca la randul lor sa sfarseasca in banca acuzarii precum Postelnicu.

Uite aici se insala dl Tudor: magistratii romani au dovedit de-a lungul istoriei o putere de adaptare impresionanta. Nu vorbesc despre abureala asta de tranzitie blanda de dupa 1989 unde tot felul de indivizi care acoperisera porcariile regimului (nu doar ale Militiei si Securitatii, ci si ale Partidului si multor altele) n-au fost deranjati, ci despre tranzitia aia cumplita de la Romania „burghezo-mosiereasca” la aia comunista.

Ei bine poate nu va vine sa credeti dar au fost magistrati care s-au scos cu brio; si nu amarati care judecasera divorturi sau suti de buzunare, ci piese grele. Numele cel mai relevant este cel al colonelului Alexandru Petrescu. Colonel de justitie pe timpul lui Antonescu, a condamnat comunisti in anii ’40 (Teohari Georgescu, Iosif Chinevschi la inchisoare intr-unul din procese, si un grup de cinci persoane, grupul Paneth, la moarte in altul). De zelos ce era regimul Antonescu l-a pus director general la penitenciare. Omul era o canalie inteligenta asa ca s-a pus bine cu comunistii bagati inclusiv de el la zdup.

Comunistii l-au notat bine asa ca Petrescu a fost mentinut in justitie si dupa 23 august. In 1947 i-a condamnat pe Iuliu Maniu si pe Ion Mihalache la inchisorile din care n-aveau sa mai iasa vii. Dupa aia, pe timpul RPR a condamnat in continuare in stanga si dreapta preoti catolici, angajati romani ai ambasadelor straine, cine-i pica in mana. Comunistii au apreciat aceasta canalie si a luat el, care condamnase la moarte un personaj considerat martir de catre ei (Francisc Paneth) medalia “Pentru merite deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat”…

Revenind la oile noastre, as atrage atentia ca astia sunt oamenii cu care diferitele regimuri politice romanesti (dictaturi sau ma rog, democratii) si-au facut treaba pana acum. Fiind santajabili puterea face ce vrea cu ei. Iar daca o ajuta sa-si „spele” crimele sau magariile cu forme juridice, se fac indispensabili. Politicianul roman (din toate timpurile si de orice eticheta) nu vrea sa numeasca in pozitii cheie oameni prea independenti care, poate, ar crea institutii independente. El are nevoie de canalii gata sa-l serveasca precum acest Petrescu.

Asa ca aceeasi politicieni sa nu se mire daca oamenii numiti de ei dau o mana la daramarea lor si scuipa mana pe care inainte au lins-o.

PS Nu cad in pacatul generalizarii si nu spun ca Petrescu este tipic pentru noi romanii, dupa modelul brevetat in ultimii 24 de ani. Daca spuneti ca sunt prea optimist am si exemplul la indemana; Francisc Paneth, comunistul condamnat la moarte de catre Petrescu a fost aparat de catre avocatul Petre Pandrea, figura luminoasa a vietii romanesti din secolul trecut. A aparat comunisti si evrei in timpul lui Antonescu, taranisti, fosti politisti sau angajati ai Sigurantei si figuri religioase persecutate (Maica Veronica) pe timpul lui Gheorghiu-Dej.

Cu un pic de flexibilitate a coloanei ar fi avut o viata buna. Ca fost avocat de comunisti pe timpul lui Antonescu avea toate premisele sa ajunga in varf.

A refuzat compromisurile si-n timp ce fostii lui clienti erau in CC al PMR (Constanta Craciun si Ion Vincze) sau devenisera nume de strazi (membrii grupului Paneth), Pandrea a preferat sa faca de doua ori puscarie decat sa se incovoaie.

Undeva intre extremele astea, e si sufletul neamului nostru…

Alti tampiti…

Am mai spus ca presa romana merita sa se duca naibii… Iata ca nici site-urile de stiri nu sunt mai breze decat aproape raposatele ”organe de presa” pe hartie:

Washington Post publica viziunea unui blogger egiptean asupra conflictelor din Orientul Mijlociu. Discutabila poate dar interesanta. Uitati aici, daca sunteti interesati:

Bun, nu putea lipsi unul din site-urile „de stiri” din Romania care preia harta, trage un comentariu urechist si gata „stirea”

http://www.ziare.com/international/siria/harta-conflictului-din-orientul-mijlociu-pe-intelesul-tuturor-1253755

„Autorul” traduce „Lebanese” cu „libieni” si spune ca administratia Obama sprijina Fratia Musulmana si se opune generalului Sisi in conditiile in care bloggerul egiptean spunea ca „it has no clue” adica nu stie nimic despre (ma indoiesc ca e asa, dar asa considera omul).

Asta e presa online de limba romana! Baieti ramaneti la circul politicii romane si lasati chestiile astea grele ca limba engleza si afacerile internationale…

PS Nu mai stiu daca site-ul asta sau altul (nici nu conteaza prea mult) a „publicat” un articol referitor la situatia din Georgia (tara din Caucaz, care s-a razboit cu rusii in 2008) si l-a ilustrat cu o harta a statului american Georgia (cel despre care scria Margaret Mitchell in „Pe aripile vantului”).

Singurul lucru bun este ca si atunci si acum s-au gasit cititori care sa le atraga atentia asupra prostiilor comise, dovada ca nu ne-a tampit de tot subcultura promovata agresiv de prin 95-96…

23 August

Uite asa apuc sa postez din an in Pasti sau mai bine zis din 1 Mai in 23 August. Pana in 1989, 23 si 24 august erau celelalte zile libere data de comunisti. Daca aveai noroc si nu intrai la parada iar era un prilej bune de mici, gratare si bere la iarba verde sau de table la bloc.

Din 1990 incoace avem parte de alt ritual. La fiecare 23 august istoricii (mai ales cei autointitulati astfel) dau drumul tirurilor de laude si invective catre regele Mihai si Ion Antonescu, in functie de simpatiile fiecaruia.

Liniile frontului sunt cunoscute astfel ca nici nu merita sa citesti dincolo de titlu: cei care-l detesta pe rege spun ce mare ticalosie a facut ca l-a arestat pe maresal exact in momentul in care acesta se pregatea de negocieri delicate cu rusii si era cat pe ce sa incheie un armistitiu in conditii favorabile. I se reproseaza regelui luarea in prizonierat a soldatilor romani dupa 23 august, acceptarea ordinului Victoria, se publica fotografia in care generalul Susaikov ii aprinde tigara regelui. Sluga rusilor cum spunea cineva mai ieri sintetizand insa o opinie impartasita de o portiune (nu stiu cat de semnificativa dar in niciun caz neglijabila) a populatiei,

Cei care-s simpatizeaza pe rege sunt in general mai confuzi dar ideea e ca 23 august ne-a salvat de catastrofa transformarii Romaniei in teatru de razboi si (asta doar uneori in subtext) ne-a asigurat recastigarea nordului Ardealului la Tratatul de pace de la Paris.

Personal nu am vederi atat de transante; am senzatia ca persoanele implicate in controversa nu urmaresc atat stabilirea adevarului despre 23 august cat lustruirea proprie si (eventual) pe cea a personajelor implicate in aceasta drama.

Aproape nimeni nu spune despre faptul ca rusii sparsesera frontul si puteau ajunge la Bucuresti oricand; rezistenta pe linia Focsani Namoloasa Galati pare iluzorie.

Apropos, daca linia frontului se stabiliza regele Mihai sau Antonescu ar fi putut relua negocierile cu rusii?

In plus, mai greu de probat din cauza lipsei documentelor, se spune ca armata germana s-ar fi pregatit de abandonarea Moldovei si Munteniei si pregatea rezistenta pe linia Carpatilor. Am fi avut poate doua guverne precum Ungaria in 1944 unul in vechiul regat, condus de comunisti si altul in Ardeal condus poate de Horia Sima sau chiar de Ion Antonescu.

 In orice caz, URSS isi fixase clar obiectivele iar Romania urma sa faca parte din sfera sa de influenta. In septembrie 1944 Stalin si Churchill fixasera si frumosul procentaj de 90% URSS 10 % altii (occidentalii).

 Fara 23 august am fi cunoscut poate un razboi mai indelungat pe teritoriul nostru (eventual devastarea Bucurestiului) si poate o tranzitie mai scurta spre comunism (precum Bulgaria sau Ungaria). Atat.

 PS Imi spune un prieten ca Traian Basescu ar fi facut criza din 2012 la adresa regelui Mihai pentru ca nu ar fi fost invitat la Moscova in 2005 si 2009. In ambele ocazii rusii au procedat intr-un mod aproape diabolic; nu l-au invitat pe Basescu, ci pe regele Mihai, in calitate de ultima persoana in viata decorata cu ordinul Victoria cel mai inalt ordin sovietic din al doilea razboi mondial. Regele Mihai a acceptat de ambele dati sa participe, ceea ce a dus la reactia respectiva.

 

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur