Margaret Thatcher

A murit Margaret Thatcher, fostul premier al Marii Britanii intre 1979 si 1990. La moartea unui politician proeminent apar imediat necroloage si apologii lacrimoase, asa cum la tara in Romania la inmormantari apar bocitoarele. Iar bocitoarele din mass-media sunt cel putin la fel de iritante ca si cele de la tara.

Vai ce lider minunat s-a dus, vai cum a facut ea si a dres, cum s-a luptat cu comunistii, cum a redat maretia Marii Britanii. O fi adevarat, dar sunt inlaturate cu grija episoade mai jenante din cariera ei precum faptul ca era sa piarda alegerile generale din 1983 (inainte de consolidarea imaginii ei de Iron Lady) dar a fost ajutata de niste generali argentinieni tampiti care au invadat Insulele Falkland cu un an inainte de alegeri, introducerea faimoasei poll – tax care a provocat revolte urbane in centrul Londrei pe o scara neintalnita pana la actuala criza, faptul ca in momentul retragerii pana si Partidului Conservator i se urase de ea.

Margaret Thatcher are merite indiscutabile dar dupa parerea mea ele nu tin de lupta contra comunismului unde Marea Britanie nu a fost decat un actor secundar.

In primul rand este remarcabil faptul ca o femeie de origini modeste a reusit sa conduca Partidul Conservator britanic. Vorbim despre o tara in care clasa sociala este importanta si acum, dar care in anii 1950 era esentiala. A ajutat-o probabil faptul ca s-a maritat cu un milionar, desi Dennis Thatcher nu a influentat in vreun fel deciziile politice. Apoi faptul ca a facut cariera intr-un partid traditionalist care pana in anii 60 era condus de reprezentanti ai aristocratiei este uimitor. E drept predecesorul ei, Ted Heath, venea din randurile clasei mijlocii dar in anii 1970, Marea Britanie se schimba cu greu.

Cand a venit la putere in 1979 Marea Britanie era considerat omul bolnav al Europei de Est. Era singurul stat din G 7 care avea nevoie de acorduri cu FMI pentru a echilibra bugetul, avea un sector public urias (si necompetitiv cu industriile germana sau americana) si sindicate atotputernice, care recurgeau la greva la cel mai mic semn ca un guvern (conservator sau laburist) ar fi intentionat sa ia masuri care le-ar fi redus puterea.

In primul mandat (1979 – 1983) Margaret Thatcher a luat o serie de masuri nepopulare care au speriat pana si partidul sau: cresterea impozitelor din cauza recesiunii de la inceputul anilor 80 (da, Doamna de Fier a crescut impozitele!), puteri sporite pentru politie, un buget de austeritate care a dus la o scrisoare critica a peste 300 de economisti publicata in The Times, un somaj de 3 milioane de persoane.

In 1982 conservatorii pareau perdanti siguri ai alegerilor, dar au fost ajutati de doi factori externi: atacul stupid al argentinienilor care au ocupat insulele Falkland (Malvine) si raspunsul belicos al guvernului englez (nimeni nu a mai stat sa se intrebe de ce MI 6 si celelalte servicii habar nu aveau de atac) si diviziunile din sanul opozitiei laburiste (Partidul Laburist s-a scindat in 1980, iar in 1983 era condus de un personaj posibil agent al KGB).

Ulterior intre 1983 si 1987 economia a decolat, iar politicile sale au putut fi aplicate cu succes. Dupa greva minerilor din 1984 – 1985 a desfiintat puterea sindicatelor apoi a inceput privatizarile. Intre 1982 – 1988 economia britanica a avut una din cele mai mari cresteri intre statele OECD. Ulterior criza s-a intors dar Marea Britanie era deja pe un drum bun. Tot in acest mandat a avut loc dereglementarea pietei financiare, care a impus City-ul Londrei drept unul din pilonii finantei mondiale (responsabilitatea pentru criza financiara din 2008 ramane de vazut).

In orice caz Margaret Thatcher a schimbat complet datele politicii britanice: de la consensul de dupa al doilea razboi mondial (statul providenta, asigurarea ocuparii depline a fortei de munca, companiile de stat in sectoarele strategice ale economiei) s-a trecut la un stat minimal (laburistii au adus corectii dar de nuanta) iar sectorul financiar si tertiarul in general au devenit baza economiei britanice.

Pe termen lung pretul platit de Marea Britanie (si de Partidul Conservator) a fost imens. Consider ca prin politica sa de neglijare a Scotiei dna Thatcher a dus la reaparitia separatismului scotian. In 1979 (cand a preluat puterea) Partidul National Scotian nu a obtinut niciun mandat. In anii 80 Scotia a fost puternic afectata de disparitia industriilor si a profitat mult mai putin de liberalizarea economiei decat sudul Angliei. Din cauza sistemului de vot (uninominalul pur laudat intr-o vreme de politicienii nostri…) Partidul Conservator era capabil sa casitige alegerile concentrandu-se pe regiunile cu mai multe circumscriptii din sudul Angliei. In 1987 (ultimele alegeri castigate de Thatcher) conservatorii disparusera din Scotia nordul Angliei si Tara Galilor si nu si-au revenit nici pana in prezent. Situatia a determinat revenirea in forta a separatismului. In 1997 Scotia a devenit autonoma, iar in 2014 este prevazut un referendum pentru independenta.

Pe plan international se vorbeste enorm despre opozitia ei fata de comunism si de parteneriatul cu administratia Reagan. Intr-adevar a fost unul dintre oponentii clari ai sistemului intr-o perioada cand era de bon ton pentru multi intelectuali occidentali sa afiseze secera si ciocanul iar umbra URSS asupra lumii intregi era infricosatoare. Parteneriatul cu Reagan era mult mai fragil decat se credea: in 1982 SUA nu a luat partea Marii Britanii in razboiul cu Argentina si a incurajat tarile sa negocieze, iar in 1983 SUA a invadat Grenada, insula care face parte din Commonwealth, desi Reagan promisese in mod solemn ca nu o va face.

Pentru SUA era utila o promovare a aliantei britanice si a sprijinului Doamnei de Fier in lupta cu Imperiul Raului dar documentele publice din acest moment nu indica faptul ca administratia Reagan a fost in vreun fel influentata de Marea Britanie in anii 80.

Cred ca marea intuitie a doamnei Thatcher a fost realizarea faptului ca Germania reunificata va fi la fel de nefasta pentru Europa ca si in secolul XX. Dna Thatcher a vazut clar ca noua Germanie va reveni imediat la alianta cu Rusia (Uniunea Sovietica pe atunci) in detrimentul celei cu restul occidentului. Era din pacate prea tarziu, iar administratia Bush a crezut ca noua Germanie va fi doar un RFG cu un teritoriu mai mare. S-a inselat iar in acest moment Germania isi regaseste forta (si aliatul rus) la fel ca in secolul XIX sau in anii 30.

Ce ramane dupa Margaret Thatcher? Dupa parerea mea o tara care a regasit pentru o scurta perioada iluzia maretiei pentru a intra apoi pe fagasul dezmembrarii. Mai mult, a realizat in ultimul moment consecintele neasteptate ale victoriei din Razboiul Rece, dar era prea tarziu pentru a repara ceva. RIP

Anunțuri

Etichete:

About Radu

Sunt nascut la finele anilor '60 (NU la comanda, dimpotriva) am copilarit in Romania anilor 70 (suportabil), am crescut in cea a anilor 80 (oribil) si m-am maturizat in tranzitia din anii 90 (bulversant si foarte frustrant dar oricum mai bine decat perioada precedenta). In anii 2000 au venit copiii si, trecand de jumatatea vietii, ma intreb incotro ne indreptam. Nu am raspunsuri; incerc si eu sa ghicesc pornind de la materialul furnizat de experienta si de ceea ce se petrece azi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur

%d blogeri au apreciat asta: