Archive | August 2012

Ce mai face generalul Clark?

In afara de consilierea Primului Ministru al României, desigur…

În afara acestei slujbe onorifice generalul Clark prezintă un reality show la NBC. Da, aţi citit bine, Wesley Clark, general în rezervă al US Army, prezintă o emisiune de genul „Noră pentru mama” sau „Super nanny” însă cu specific militar.

Aici prezentarea emisiunii

http://insidetv.ew.com/2012/06/19/wesley-clark-nbc-reality/

Conform profesorului de relaţii internaţionale, Stephen Walt, show-ul aduce laolaltă diverse „celebrităţi minore” („semi-famous people”) pentru un program de instrucţie.  Premiera va avea loc la data de 13 august după care dacă programul va avea un rating bun, generalul Clark va da probabil mai rar pe la Palatul Victoria… Dacă nu, vine la timp pentru decizia Curţii Constituţionale…

Cine câştigă războaiele?

O intrebare care poate parea retorica. In general, razboaiele le castiga invingatorii se poate raspunde cu un truism. Poate, numai ca si invingatorii astia sunt greu de definit. Marea Britanie si Franta sunt doua tari care au iesit teoretic invingatoare din doua razboaie mondiale. De victorioase ce au fost, au falimentat şi şi-au pierdut imperiile coloniale. Când ajungem la războaie mai mici acolo e şi mai greu de răspuns. Temă de reflecţie: învingătorii din următoarele războaie: Irak contra Iran (1980 – 1988) sau din cele două războaie din Golf.

Când trecem la confruntări interne e catastrofal. Să luăm exemplul Jihadului de vară din România AD 2012. Un adevărat război rece civil care a încins spiritele şi mai rău decât sinistra primăvară a anului 1990: o luptă nemiloasă în care s-au utilizat toate loviturile permise şi nepermise, din care nicio instituţie a statului nu a ieşit necompromisă şi din care toţi oamenii politici români şi partidele politice vor ieşi cu cicatrici grele (dacă vor supravieţui pe arena politică).

Toţi? Nu chiar, există două partide politice care au devenit foarte discrete cu ocazia referendumului: Partidul Poporului Dan Diaconescu şi UDMR. PPDD este în mod evident un produs al crizei de sistem din România, o nălucă pentru oamenii bulversaţi de criză, care şi-au pierdut credinţa în partidele guvernamentale sau care regretă declinul inexorabil al PRM. Nu va rezista, chiar dacă în toamnă va intra în Parlament.

Rămâne UDMR. Cu o tenacitate extraordinară acest partid a reuşit să iasă cu pagube minime din tot scandalul. Parlamentarii săi au asigurat cvorumul la suspendarea preşedintelui Băsescu iar apoi, cu boicotul alegerilor de către populaţia de etnie maghiară (care a ascultat mai degrabă îndemnul lui Victor Orban decât pe cel al lui Traian Băsescu…), au dat satisfacţie taberei acestuia. Cu toate acestea, unii lideri ai formaţiunii au avut grijă să voteze astfel încât să nu fie acuzaţi de promovarea boicotului. Acum UDMR poate sta liniştită şi aşteaptă să vadă cum bate vântul. Pentru moment este clar în pupa corabiei lui Traian Băsescu, aşa că în momentul revenirii acestuia la Cotroceni poate fi liniştită. Deşi unii lideri ai formaţiunii ar putea fi sacrificaţi la DNA e clar că formaţiunea în ansamblul ei nu va suferi.

Cu toate acestea, UDMR are deschise şi punţi către componentele USL. Imaginţi-vă următorul scenariu: pe fundalul revenirii lui Traian Băsescu la Cotroceni USL se rupe (înainte sau după parlamentare). PSD îşi mobilizează electoratul şi strânge un 30%, rămânînd primul partid dar nu e suficient pentru formarea guvernului. Cu PNL nu poate negocia, cu PDL la guvernare (şi Traian Băsescu preşedinte) s-a mai fript o dată aşa că partenerul natural pentru o coaliţie cine ar putea fi? UDMR, desigur, care va avea doar câteva mici cerinţe legate de drepturile minorităţilor naţionale…

Un partener la fel de bun ar fi si un PDL sau o miscare de gen Initiativa de centru-dreapta. Poate nu acum, dar un an doi mai incolo, de ce nu? Si oricare din acesti parteneri va trebui, desigur sa faca micile concesii pe care UDMR le va cere pentru a fi sigur de majoritate. Sa nu vina la putere ar fi inadmisibil deoarece hoardele din teritoriu l-ar linsa pe liderul care ar refuza intrarea la guvernare pentru a nu fi supus presiunilor maghiare.

Si uite asa revenind la titlul postului ajungem la un adevar cunoscut dar ignorat: razboaiele le castiga neutrii, in special cei care reusesc sa faca afaceri cu ambele parti beligerante. Ganditi-va la Elvetia sau Suedia, care la 1900 erau tari sarace. După două războaie mondiale în care granzii Europei şi-au dat în cap până la epuizare, cele două state au devenit printre cele mai prospere din lume…

Despre Biserica, in vremuri tulburi

A spune că societatea românească de azi este profund dezorientată şi anomică este un truism. Politicienii şi partidele politice nu sunt reunite în jurul unui program consensual (fie el şi mult hulitul spirit de la Snagov), iar ceea ce se numeşte societate civilă nu este altceva decât o formă de „window dressing” a partidelor politice. Românii mi se par o populaţie dezorientată care cu greu mai poate fi numită popor.

În tumultul legat de suspendare m-am întrebat ce face Biserica Ortodoxă Română, instituţia în care sondajele de opinie ne spun că românii au cea mai mare încredere. Nu sunt singurul care şi-a pus această întrebare. Comentatori mai partizani decât mine au cerut BOR să ia poziţie dl. Liviu Ioan Stoiciu (adversar al lui Traian Băsescu aici – http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/07/plaja-pe-iarba-pe-lacul-titan-ior-scriitorul-dumitru-augustin-doman-anunta-ca-se-sinucide-daca-basescu-nu-va-fi-demis-de-popor-la-referendum-ccr-dicteaza-bor-tace/ ) , dl Theodor Baconschi (membru PDL aici – http://baconschi.ro/o-pastorala-a-politicii/ ), dl Radu Preda (teolog înţeleg, altfel cu frumoase citate biblice care justifică amputările salariale de la noi şi aiurea aici – http://www.contributors.ro/cultura/biserica-%c8%99i-democra%c8%9bia-sau-cand-tacerea-nu-i-de-aur/).

Fiecare are propriul punct de vedere. Al meu e că o declaraţie a Sinodului sau a Patriarhului care ar putea fi interpretată într-un sens sau altul ar fu un dezastru pentru Biserică. Nu ar face altceva decât să îndepărteze de ea o mulţime de credincioşi care oricum nu văd în ea decât un furnizor de servicii pentru botezuri, cununii, înmormântări, sfeştanii şi parastase şi care participă doar la liturghia de Înviere (asta dacă nu preferă să o urmărească la televizor).

Un rău şi mai mare ar fi un comunicat plicticos prin care s-ar cere oamenilor politici să se înţeleagă aşa ca fii botezaţi ai Bisericii. Ar fi nu doar inutil ci şi ipocrit. Cum să se înţeleagă oameni care se amininţă deschis cu puşcăria?

Consider că Biserica ar trebui să ia act de fractura din societate şi să încerce să ne propună un proiect sau proiecte care să ajute dacă nu la vindecarea ei, atunci la alinarea acesteia. Pentru o societate îmbătrânită, în care milioane de persoane vor să plece „afară”, o astfel de atitudine ar fi extraordinară şi ar dovedi faptul că Biserica însăşi este preocupată de supravieţuirea ei pe termen lung.

Visez frumos? Poate. Dar dacă BOR va continua să se preocupe doar de ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului (proiect pe care l-am sprijinit în ciuda opoziţiei unor apropiaţi) poate nu ar trebui să uite că tezele lui Luther, care au vestit naşterea protestantismului au apărut atunci când în Germania se vindeau indulgenţe pentru finanţarea Bazilicii Sfântul Petru.

Poate ar trebui să ia în considerare faptul că pentru mulţi dintre „creştinii ortodocşi de recensământ” va apărea poate un alt furnizor de servicii pentru botezuri, cununii şi înmormântări iar mulţi dintre practicanţi se vor îndepărta de ea.

Poate că BOR ar trebui să se teamă de faptul că noua Catedrală atunci când va fi finalizată va fi goală sau va fi umplută cu membrii şi simpatizanţii unui partid politic.

Un amic mai cunoscător al meandrelor instituţiei în cauză decât mine mi-a explicat că, în cercurile conducătoare ale BOR situaţia actuală este ideală. 90% din români se declară creştini ortodocşi, iar mulţi dintre ei nu sunt deloc interesaţi de viaţa bisericii. În aceste condiţii, BOR poate să solicite fonduri mari de la buget (proporţional cu numărul credincioşilor) pentru care nu dă socoteală. Mai mult, lipsa de implicare a laicatului, ar conveni de minune ierarhiei deoarece conform unei opinii larg răspândite în sânul acesteia „implicarea laicatului a adus Oastea Domnului”.

Ca şi creştin ortodox care a trebuit să se uite pe net să vadă cine sunt ierarhii locului am un sentiment de amărăciune când mă uit la propria Biserică. Ştiu, ştiu, altele sunt în situaţii şi mai rele, dar cu ce mă încălzeşte asta?

În anii 90, BOR părea apropiată de FSN şi Ion Iliescu. La PNŢCD şi Alianţa Civică mulţi spuneau că e din cauza diferendului cu greco – catolicii şi a dosarelor grele de la Securitate ale ierarhilor. Ceva adevăr o fi fost, oricum mă simţeam trădat de Biserica mea. Spre deosebire de unii cunoscuţi nu am fost atras de catolicism, iar neo protestantismul mi se părea (şi încă mi se pare) complet străin de sufletul meu. În ultimii ani de păstorire ai patriarhului Teoctist reconcilierea cu catolicii (de fapt cu Ioan Paul al II lea) mi s-a părut extraordinară. Am fost în 1998 la liturghia din Piaţa Unirii. Vremurile erau cel puţin la fel de sinistre ca şi acum, inflaţia era uriaşă, dolarul şi marca se devalorizaseră aşa că multe din economiile mele se duseseră, iar Emil Constantinescu şi CDR-ul pe care-i susţinusem din 1992, capotaseră deja în mod lamentabil la testul de conducere a ţării. Participarea la acea liturghie mi-a dat tărie pentru următorii ani.

După aceea BOR a reintrat în toropeală, iar actualul patriarh pare să fie preocupat doar de trustul de presă şi de Catedrala Mântuirii Neamului. Despre potenţialul său succesor s-a lansat vorba că ar fi „rusofil”.

Treaba bisericii, dar păcat de atâta capital de încredere … Riscă să devină o caricatură a portretelor de milionari din unele filme: tot mai bătrână, tot mai bogată şi tot mai singură

PS Din fericire, Armata nu pare interesată de valorificarea capitalului de încredere …

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur