Referendum – frânturi

Câteva gânduri după referendum:

1) Mă gândeam să nu mă duc la vot. Sunt de acord cu Florin Constantiniu că prezenta clasă politică română a făcut României mai mult rău decât tătarii şi fanarioţii la un loc. M-am răzgândit în ultima săptămână, atunci când primul ministru al Ungariei şi-a permis să transmită consemne de vot „maghiarilor şi românilor”. Dacă aş mai putea înţelege (oricât de discutabile) sfaturile date populaţiei de etnie maghiară sfatul adresat mie ca român mi s-a părut înjositor.

Ştiu că suntem colonie a UE/Germaniei Mari însă nu înţeleg de ce ar trebui să fim colonie a Budapestei actuale.

2) Radu Tudor, partizan asumat al USL publică un material referitor la lecţiile pe care le trage el după referendum (http://radu-tudor.ro/7-concluzii-dupa-referendum/). Majoritatea nu mă interesează însă două concluzii sunt interesante: în Moldova USL (PSD de fapt) nu mai reuşeşte să-şi mobilizeze electoratul şi USL (PSD de fapt) face numărători paralele fanteziste.

3) PD-L se comportă ca un câştigător al alegerilor. Nu am văzut nicio ofertă de reconciliere, ci doar aceeaşi atitudine de confruntare.

4) USL la fel. Desigur câteva milioane de voturi contează dar dacă ai acceptat cvorumul, acceptă şi consecinţele lui. L-am văzut pe Bogdan Chireac aseară perorând despre Dictatul de la Berlin, care a impus cvorumul, iar Mugur Ciuvică replica precum dom nae Caţavencu: „Ce-mi vii mie cu Europa?”. Să trăieşti dom Mugurel, de la Bruxelles mai vin banii care încă mai ţin pe linia de plutire ţara asta.

5) Constat că nici acum nu ştim câţi mai suntem în ţara asta. Recensământul din 2011 nu are datele date publicităţii, de acord asta poate fi vina INS-ului. Am însă senzaţia că toate partidele politice au o responsabilitate uriaşă deoarece nu au implementat sistemul cărţilor de alegător. Toate partidele au fugit de acest sistem care nu ar fi fost nici costisitor, nici imposibil de implementat.

Voi continua însă am un mare sentiment de amărăciune. Cum spuneam, mi se pare că asistăm la ultimele zbateri ale sistemului democratic. Nu văd cine ar putea deveni dictator. Traian Băsescu poate că ar vrea dar cred nu poate. Armata? Hm, nu prea cred, cel puţin nu încă.

Apropos, ce mai face Biserica Ortodoxă? Ultima dată când am auzit se ruga pentru ploaie…

Anunțuri

About Radu

Sunt nascut la finele anilor '60 (NU la comanda, dimpotriva) am copilarit in Romania anilor 70 (suportabil), am crescut in cea a anilor 80 (oribil) si m-am maturizat in tranzitia din anii 90 (bulversant si foarte frustrant dar oricum mai bine decat perioada precedenta). In anii 2000 au venit copiii si, trecand de jumatatea vietii, ma intreb incotro ne indreptam. Nu am raspunsuri; incerc si eu sa ghicesc pornind de la materialul furnizat de experienta si de ceea ce se petrece azi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

etimpu.com | Amintiri din Trecut

Blog Nostalgic , Amintiri din Copilarie , Amintiri din Epoca de Aur

%d blogeri au apreciat asta: